Zilele acestea am avut prilejul unui dialog cu un notar de Sibiu, cu vechi state în domeniu, bun cunoscător a situației juridice a proprietăților familiei Iohannis, despre care se vorbește în fel și chip. Iată ce ne-a spus interlocutorul, care a acceptat dialogul, dar a pretins anonimatul:
- În actele de proprietate ale familiei Iohannis figurează șase imobile. Este vorba de trei apartamente cu câte două camere, de o casă modestă cu grădină cumpărată la marginea Sibiului, de casa în care locuiește, și de partea de imobil din centrul orașului care a fost închiriată unei bănci, ca sediu, și care a făcut obiectul unor litigii, spre deliciul presei, și al adversarilor săi politici care au inflamat subiectul cu speculațiile făcute. Toate aceste proprietăți au fost dobândite în timp, nu sunt construcții noi, și pe numele familiei nu figurează nicio vilă sau alte construcții somptuoase.
- Să fie toate acestea cumpărate pe orele de meditații, cum afirma la un moment dat președintele?
- Cred că vă dați seama că a fost vorba de o ironie. E posibil să fi fost la mijloc și bani din această sursă, pentru că dl Iohannis a fost un foarte bun profesor de fizică. În același timp, să nu uităm că și doamna Carmen este o profesoară de engleză cu reputație, la care se adaugă și faptul că părinții domniei sale nu s-au numărat printre săracii Sibiului. Apoi, oamenii aceștia au avut și ei salarii. În plus, părinții și o bună parte din familia dlui Iohannis locuiesc în Germania.
- Să ne întoarcem la imobilul din centrul Sibiului, închiriat unei bănci și care a făcut obiectul unui proces civil, în urma căruia a și fost trecut în proprietatea statului. Care ar fi culpa lui Iohannis?
- În primul rând vreau să fac precizarea că între un proces civil și un proces penal există o mare diferență, cu consecințe juridice diferite. În situația judecării cazului, instanța din Brașov a considerat că familia Iohannis, în momentul în care a cumpărat imobilul de la moștenitorul din Canada, știa că acest moștenitor ar fi dobândit proprietatea cu acte nu tocmai în regulă. Acesta a fost motivul pentru care imobilul a fost trecut în proprietatea statului, stat care acum este dat în judecată de acest moștenitor pentru a dovedi că el este cel adevărat, și că decizia astfel luată este o eroare judiciară.
- Să vorbim acum, pe scurt, de omul Iohannis. Cine este el și cum îl văd sibienii?
- Dl Iohannis este sas născut în Sibiu, crescut într-un mediu românesc, dat fiind faptul că la vremea formării personalității sale, majoritatea sașilor erau plecați. Ca atare, el s-a integrat mediului, iar faptul că s-a căsătorit cu o româncă dovedește din plin acest lucru. Nu știm cât la sută din el este neamț și cât român, dar un lucru este cert, omul acesta simte românește și a dovedit acest lucru. De asemenea, și educația nemțească se simte în atitudinea și comportamentul său. Să nu uităm faptul că domnia sa a stat la conducerea orașului Sibiu preț de trei mandate, în care orașul a cunoscut o dezvoltare fără precedent, și nu știm dacă lucrul acesta se va mai repeta. Sibienii l-au prețuit pentru că era un om respectuos, cu mult bun simț și, pe deasupra, și un bun gospodar. Nu întâmplător în toate cele trei mandate a fost ales cu procente mult peste 70 la sută.
- Am reținut că avea încă din tinerețe o carte de vizită bună.
- Profesorii care l-au învățat și care mai trăiesc vorbesc la superlativ despre el. A fost un elev inteligent, serios, sârguincios și cu mult bun simț. De asemenea, și în facultate s-a numărat printre cei mai buni studenți, iar sosit la catedră a confirmat calități care, de altfel, l-au și recomandat în diferite funcții.
- Adică?
- A fost mai întâi președintele grupului etnic german din România, inspector școlar general adjunct și inspector școlar general al Inspectoratului școlar județean Sibiu, unde, de asemenea, s-a dovedit un bun conducător.
- Totuși, a fi președintele unei țări este mult mai mult.
- Desigur, dar să ne uităm la biografiile celor care ne-au condus și care ne conduc și să facem comparații. Aici ar fi de amintit faptul că personalitatea unui om nu se schimbă odată cu vremea. Să nu uităm înțelepciunea proverbelor care se potrivesc foarte bine în aceste cazuri și pe care le amintim: „ Cine naște din pisică șoareci mănâncă", „ Așchia nu sare departe de copac" și „Lupul își schimbă părul, dar nu și năravul". Despre Iohannis, ca președinte, nu comentez. Lucrul acesta îl fac mulți. Unii de bine, alții de rău. Foarte mulți ar dori să-l vadă încăierându-se în discuții sterile, ceea ce nu-i stă în fire. Oricum, noi, sibienii, l-am apreciat ca primar și-l apreciem și acum, ca președinte.
