Ne-am obișnuit, de mulți ani, cu aspectul nu tocmai ispititor pe care ni-l oferă Piața Gării din Târgu-Mureș. Să ne amintim de șirul chioșcurilor expuse în lungimea străzii ce face accesul pe strada Gheorghe Doja, de „parcul" mereu plin de mizerii, zonă frecventată de o populație mai puțin pretențioasă din orice punct de vedere, care, în mod frecvent, se folosea de spațiu pentru odihnă nocturnă și diurnă. Desigur, după un timp petrecut pe cele câteva terase. Aspectul deplorabil avut anterior s-a mai schimbat, oarecum înspre bine, în sensul că au fost demolate chioșcurile, s-a curățat perimetrul, iar acum este un spațiu de parcare pentru autoturisme. Spațiul verde pare să fie mai bine întreținut. Să avem, totuși, în vedere faptul că o gară CFR este o poartă de intrare în localitate și în foarte multe cazuri prima impresie contează. Să trăim cu speranța că gospodarii orașului au în vedere câteva proiecte ce ar putea corespunde pretențiilor târgumureșenilor. Fiind vorba de presupuse proiecte destinate Pieței Gării, oare, ar prisosi o parcare etajată? Poate că nu. În același timp, nu se poate să nu remarcăm aspectul Gării Mari, în limbaj uzual. În sfârșit, este o gară care arată mai bine, după reparațiile capitale efectute recent. Poate că municipiul reședință de județ ar fi meritat o clădire mai îmbunătățită, în sensul de a se ridica încă vreo două-trei etaje, garantând că nimeni n-ar fi suferit de rău de altitudine, nici nu s-ar fi folosit de echipamentul alpiniștilor pentru a merge și a pleca de la serviciu. În același timp, este de neînțeles din ce motiv nu au fost și nu sunt preocupări pentru a dubla linia de cale ferată și de a o electrifica. Chiar dacă transportul feroviar, cel puțin la noi în țară, a cam trecut ca importanță pe poziția a treia, sau mai jos în ceea ce privește alegerea mijlocului de transport, să recunoaștem că zilele nu au intrat în sac. A fost remarcabil entuziasmul prin care au fost desființate linii de cale ferată, prin care „s-au evaporat" șine de cale ferată, vagoane, locomotive și… o foarte mare parte a personalului feroviar. S-au evaporat fiindcă s-a dorit să devină inutile. Vor fi zile mai bune și pentru transportul feroviar. În același timp, am remarcat că pe clădirea recent renovată a gării nu este arborat niciun drapel. Probabil că se află în proprietatea vreunui apatrid care, ori nu știe unde s-a născut, ori că așteaptă să arboreze un drapel... secuiesc. Până una-alta, dacă aruncăm o privire și la Gara Mică, tot în expresie uzuală, e jale. Vom reveni pe tema aceasta.
