Depresia și anxietatea. De cele mai multe ori, acestea sunt suferințe psihice asociate, coexistente, având aceeași intensitate sau nu. Anxietatea poate fi descrisă ca o stare care se dezvoltă în urma unei credințe că lucrurile se pot înrăutăți și că viața se va îngreuna, iar depresia, dintr-o convingere că nimic nu poate să meargă pozitiv, ca viața să fie mai bună, mai plină de sens, mai tolerabilă.
Conform unui studiu calitativ, realizat în 8 locuri din România de către Organizația „Salvați Copiii", și lansat în octombrie 2010, 20% dintre copii suferă de o afecțiune psihică, 3,5% au fost diagnosticați cu depresie clinică și 13% cu tulburări de anxietate (anxietate generalizată, anxietate socială, fobii, anxietate de separare, atacuri de panică).
Depresia la copii. Ca adulți, ne este greu să înțelegem, să concepem că un copil poate cunoaște o suferință depresivă. Depresia din copilărie diferă de tristețea normală și emoțiile cotidiene care apar pe măsură ce un copil se află în dezvoltare. Adolescența poate fi descrisă ca o perioadă a labilităților emoționale, a emoțiilor, a rebeliunilor. Aceasta se confruntă adesea cu aceleași simptome ca și în cazul adulților. Cel mai relevant indicator al acestei suferințe psihice este tristețea, care devine atât de deranjantă încât interferează cu activitățile cotidiene.
Simptomele depresiei și anxietății la copii și adolescenți. Semne ale depresiei la copii pot fi unul sau mai multe din următoarele simptome: probleme de comportament evidente, retragerea din mediul social, reducerea sau creșterea apetitului, plângeri somatice (dureri de stomac, dureri de cap, probleme legate de controlul sfincterian), reducerea abilității de a funcționa în timpul evenimentelor și activităților de acasă sau cu prietenii, la școală, în activitățile extrașcolare, sentimente de vină sau lipsă de valoare, dar și gânduri sau vorbe despre moarte sau suicid.
Ce ar trebui să fac dacă suspectez că și copilul meu ar putea suferi de depresie? Sunt două opțiuni terapeutice în cazul depresiei adolescentine: psihoterapia și medicația. Deseori, pot fi necesare amândouă. În urma unei evaluări realizate de un specialist, se poate determina un plan de intervenție terapeutică, putând să-l susțină pe copil să își diminueze suferința asociată acestei afecțiuni, și pe cei din jurul său să înțeleagă și să dea sens realității pe care o traversează alături de copil. Încercați să îl antrenați în diverse activități care presupun mișcare, abaterea atenției de la starea de tristețe, detensionare cu ajutorul creativității (desen, pictură, dans, teatru etc.). Însă, dacă stările depresive persistă, părintele ar trebui să respecte sfatul medicului, prescripțiile acestuia - medicație și/sau psihoterapie. Încercați să nu luați singuri decizii în ceea ce privește tratarea depresiei!
