STATUL PARALEL, REALITATE SOCIO-POLITICĂ MISTIFICATĂ ÎN STRUCTURILE PUTERII POLITICE ROMÂNEȘTI (I)

Distribuie pe:

Așa cum am mai arătat și voi arăta și în continuare, acest construct teoretic, așa cum este el prezentat la noi de către reprezentanții unei părți din establishmentul politicii, este invalidat în mare parte de realitate, nefiind nici pe departe o găselniță contextuală și conjuncturală, ci este un produs ideologic prefabricat în laboratoarele și mințile celor care au fabricat și alte asemenea concepte mistificatoare, în cadrul literaturii politologice și sociologice postmoderniste, precum cele de societate deschisă și corectitudine politică - corect politic. De aceea, cred că pe lângă definirea și delimitarea acestui construct teoretic propagandistic, ce corespunde mai degrabă unei realități mistificate, este mai important să știm în ce scop a fost creat și mai ales cui servește.

Pentru a nu rămâne doar la aceste enunțuri mai mult cu caracter narativ, privind motivația și rolul statului paralel în marketingul politic (vinderea imaginii sale negative de către reprezentanții puterii guvernamentale și a majorității parlamentare), voi face câteva incursiuni istorice asupra acestui concept, de unde vom putea observa cât de important este acesta nu doar în planul comunicării și manipulării politice, ci și în planul strategiei politice pe termen mediu și lung, efectele sale fiind cu mult mai profunde decât cele din plan ideologic, aparținând deopotrivă atât ideologiei puterii, cât și a celor din opoziție. A celor sprijiniți de regulă de o putere invizibilă, de acea „putere a celor fără de putere" (V. Havel), adică de puterea străzii, reprezentată de anumiți lideri ai societății civile prin diverse ONG-uri ale așa-numitei „societăți deschise", prin intermediul cărora se ajunge la destabilizare și criză politică, indusă de regulă din afară de unele forțe conspirative, în coroborare cu acele forțe din interior care doresc schimbarea regimului politic aflat la putere, în dorința preluării puterii și a menținerii stării de instabilitate politică și socială. Un caz concret la noi a fost fenomenul Colectiv, unde s-au pus bazele mișcării Rezist, ca mișcare pretins democratică.

În mod formal, conceptul de stat paralel apare în lucrarea politologului pakistanez Mazhar Azis, „Controlul militar în Pakistan: statul paralel", în care acest organism militarizat al puterii politice, în urma obținerii independenței Indiei și Pakistanului de sub dominația britanică, se putea constitui într-o premisă a apariției dictaturii militare. Conceptul de stat paralel a fost utilizat și de un alt politolog, R. Paxton, atunci când a studiat mișcările fasciste în Europa, promovate de către cei ce aparțin unor asemenea structuri minoritare, dar care își apără interesele de grup.

Așa cum este cunoscut, aceste structuri de putere au fost impuse și din afară, un rol deosebit revenind CIA-ului, care s-a implicat în multe țări din America Latină, printre care un caz concret este Cuba, unde se urmărea schimbarea regimului politic și a formei de guvernământ din țară socialistă, aservită intereselor sovietice, în țară capitalistă, aservită intereselor imperialismului american, și în Chile, prin lovitura de stat a huntei militare și înlocuirea - uciderea președintelui Salvador Allende (1973). O asemenea calitate formală de stat paralel poate fi atribuită și acelor organizații politice cu orientări proruse din Republica Moldova, reprezentate de președinții V. Voronin și I. Dodon, față de forțele proeuropene majoritare, dornice de autonomia față de status qou-lui regimului politic condus de Putin.

Tot stat paralel poate fi considerată și organizația antistatală din Serbia, prin dezmembrarea fostului stat unitar și suveran sârb, și formarea statului Kosovo, condus de liderul acestei mișcări recesioniste, Ibraim Rugova, sindromul Kosovo putând fi reactivat oricând și în alte țări, implicit la noi, tot ca rezultat al acestor teorii și mișcări antinaționaliste specific teoriei corectitudinii politice, care supraestimează rolul minorităților etnice, în defavoarea majorității, după cum se urmărește prin acest concept și strategie diversinistă.

De pe o altă platformă, o formă incriminată a statului paralel, promovată de puterea instituției prezidențiale, este mișcarea musulmană din Turcia, condusă de Fethullah Gülen, îndreptată împotriva actualului președinte Erdogan, prin încercarea recentei lovituri de stat (2016), care, așa cum se știe, a fost reales ca președinte, în pofida acestei mișcări democratice antitotalitariste. Mișcare care are un impact deosebit asupra puterii străzii, promovând principii umaniste, acordând o importanță deosebită principiului „de trăire pentru ceilalți" - a altruismului, obiectivul fiind „trezirea națiunii" de sub dominația regimurilor autocratice, cu orizonturi deschise spre dictatură, cum este cel promovat de Erdogan.

Dar pentru a realiza acest „deziderat democratic", e nevoie de oameni și structuri - organizații care să fie în măsură să implementeze în cadrul unei societăți civile „conștiința responsabilității și grijii față de ceilalți, dialogul, toleranța, auto-sacrificiul, altruismul, armonia și evitarea conflictelor politice și ideologice". Este nevoie de așa-numiții activiști civici, după cum se regăsesc la noi membrii partidului USR, ca partid elitist, și cei din fostul UNPR-ul, ca partid balama, în casa cărui lider a avut loc acel „conclav" al reprezentanților acestor structuri paralele ale puterii, denumite în mod simbolic stat paralel. Activiști pregătiți prin susținerea financiară din afară prin acele ONG-uri aparținătoare societății civile, și prin care în mod real se urmărește preluarea puterii minorității în dauna majorității, cu precădere în planul guvernării, prin răsturnarea establismentului și preluarea puterii de reprezentanții acestor structuri obscure și conspirative, denumite de reprezentanții puterii dominante prin această sintagmă incriminantă de stat paralel.

(Va urma)

Lasă un comentariu