Dintr-un studiu de atitudini și percepții privind cancerul, realizat de Centrul pentru Inovație în Medicină și IMAS, aflăm că, în mare parte, românii consideră că un diagnostic de cancer duce întotdeauna la deces, iar un sfert dintre ei au o experiență directă sau tangentă cu cancerul.
„În România, nu avem registre sau date despre bolnavii de cancer sau despre impactul indirect. În ultimii ani, știința a avansat foarte mult în tratarea cancerului. S-au dezvoltat medicamente (de exemplu, pentru melanom malign în formă avansată care, pentru 20% din pacienți, a devenit o boală cronică).
Una dintre ideile de la care am pornit în studiu este dacă oamenii află despre știință, despre noi terapii, noi mijloace de diagnostic, de prevenție sau de screening, atunci când vor fi în nefericita situație de a primi ei sau cei apropiați lor diagnosticul, dacă vor avea mult mai multă încredere. Pentru că acest procent de fatalism, care asociază cancerul cu decesul (de 40%), este unul foarte îngrijorător.
În România, s-a vorbit mult, în ultimul timp, despre prevenție și screening, iar pentru ca un program de acest gen să aibă succes ține, atât de stat, cât și de societate.
La nivel social, 80% dintre oameni sunt de acord că un număr de cancere pot fi prevenite sau pot fi depistate precoce. Însă, acum, dacă o persoană care se duce de bunăvoie să își facă screenig la sân întâmpină cozi infernale și lipsa decontărilor, iar la un moment dat, renunță. Sunt câteva componente care țin de stat: finanțarea, adresabilitatea și organizarea. La noi, organizarea aproape că lipsește.
În percepția românilor, cancerul înseamnă moarte, întrucât această atitudine a fost valabilă o lungă perioadă în toată lumea, nu numai la români. Diagnosticul de cancer nu era anunțat ca atare pacientului, tocmai pentru că nu existau soluții.
Însă, în ultimii 15 ani, în Vest, a explodat știința, dar noi nu am reușit să importăm acest lucru. Cu excepția legislației antifumat, nu avem un exemplu că noi, în România, am translatat cu succes alte practici.
Referitor la componenta de diagnostic, trebuie să înțelegem că nu mai putem trata pacientul cu cancer fără să știm tot ce se poate ști despre cancerul lui. Nu putem da un tratament dacă nu punem în evidență toți biomarkerii, toate profilele genetice. Nici aici nu am făcut toți pașii. În zona terapeutică, am avut o pauză până în 2015 când, în Europa, au fost aprobate aproape 70 de tratamente oncologice și unii au avut acces doar la 7, iar în 2016, accesul a scăzut la 3. Toate aceste elemente puse împreună dau sentimentul de fatalism al românilor.
Persoanele care sunt la curent cu noutățile în oncologie sunt mai puțin fataliste, 44% dintre români afirmând că au auzit inclusiv de medicina personalizată", se explică în studiul realizat pe un eșantion de 1.010 persoane, reprezentativ la nivel național, cu o marjă de eroare de 3,1%.
