ROMÂNIA – 100 ÎN AMERICA PENTRU UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA (XV) UN PRELUDIU AL MARII UNIRI - ADUNAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR AMERICANI DIN 9-10 MARTIE 1918, DE LA YOUNGSTOWN, OHIO

Distribuie pe:

O astfel de manifestare era absolut necesară deoarece România se afla în momentul cel mai dificil al participării sale la război; trădată de Rusia bolșevică, împresurată de dușmani, Germania îi impunea o pace extrem de grea. În aceste mișcări ale românilor, Aliații trebuiau să vadă, fapt real de altfel, că pacea nu era decât forțată și dorința unanimă a românilor era de a relua lupta. Este tocmai ceea ce sugera dr. C. Anghelescu în telegrama sa din 8 februarie: „un important act politic" ce va trebui să aibă un mare răsunet în America și în străinătate, pentru a arăta adevărata voință a „românilor din Austro-Ungaria de a se uni cu România când sunt liberi să dispună de soarta lor". Iar în final, stăruia pe lângă același Brătianu, să dea o cât mai mare publicitate acestui act, atât în America, cât și în Europa.

I. Podea aprecia situația aproape identic, atunci când nota în paginile sale memorialistice, că solemnitatea de la Youngstown „era mai mult un act politic decât bisericesc, impus de situația creată de victoria nemților și înfrângerea României".

În ziua de „Washington Day", pe 22 februarie 1918, preoții români ortodocși, întruniți în conferință la Cleveland, O., (la Youngstown - după petiția către W. Wilson -), au hotărât ruperea de Mitropolia din Ungaria și alipirea la Mitropolia din București; în discuții a fost vorba și de Mitropolia de la Iași care administra bisericile românești din străinătate, dar în final, s-a optat pentru București, deoarece astfel, dorința de unire a românilor din Transilvania cu România apărea și mai clară în fața opiniei publice americane și europene.

La acest sinod, se spunea - și pentru a câta oară - că toți românii de acolo doresc cu ardoare a fi uniți „pentru vecii vecilor" cu frații lor din Regat, și că „Glasul celor 150 de mii de români ortodocși, fii ai Ardealului plin de jale, aflători în America, trebuie să răsune de la o margine la alta a lumii, rostind răspicat: vrem să fim alipiți la Mitropolia din Sibiu, dar numai atunci când Transilvania, pământul strămoșesc va fi alipit la România".

Pe data de 24 februarie 1918, în localitatea Terre Haute, Indiana, are loc o festivitate religioasă, în care noua parohie ortodoxă fondată, cu hramul Sfântului Andrei, va fi subordonată direct Mitropoliei Ortodoxe din București, un gest cu rezonanțe locale, dar care voia și el a sublinia mai apăsat aceeași dorință de unire a tuturor românilor.

La sinodul din 22 februarie 1918 se hotărâse și data la care să se realizeze, în mod sărbătoresc, ruperea de Ungaria și alipirea la România a celor 22 de biserici ortodoxe ale românilor americani. Evenimentul avea să se petreacă la 9-10 martie 1918, la Youngstown, Ohio.

Părintele I. Podea difuzează zeci de convocatoare pentru a-i chema pe români să ia parte la acest eveniment cu adevărat istoric. O astfel de convocare, I. Podea trimite și ziarului „Românul", rugându-l, totodată, pe redactor să intensifice activitatea de propagandă a ziarului pentru a susține și mai eficient cauza românească. Pe 27 februarie 1918, G. Barbu, redactorul ziarului, îl asigura pe Podea că va publica neapărat respectiva convocare, dar să treacă și pe la redacție pentru a discuta această problemă de mare importanță.

Ziarul „America" publică și el respectivul convocator al sinodului tuturor parohiilor și Bisericilor Românești Ortodoxe din Statele Unite, la 1 martie 1918, cu următorul program: Deschiderea sinodului; Predarea plenipotențelor reprezentanților și bisericilor; Citirea procesului verbal luat în conferința preoțească din 22 februarie 1918; Propuneri și interpelări; Depunerea jurământului de credință și subscrierea actului de supunere față de Mitropolia Ungaro-Valahiei de la București; Discursul lui C. Anghelescu, ministrul României la Washington; Închiderea sinodului.

Administratorul protopopesc Ioan Podea, invitând cu căldură pe toți preoții la acest sinod, arăta că este „cel mai însemnat act din viața românească din America și cel mai frumos gest de protestare împotriva asupritorilor noștri de veacuri", căci a sosit timpul ca românii să-și exprime adevăratele sentimente.

Preoții ce vor lipsi vor fi considerați trădători. Convocatorul purta data de 25 februarie 1918, Youngstown, Ohio, și semnat de preotul Ioan Podea în calitatea sa de administrator protopopesc.

(va urma)

Lasă un comentariu