LA CASA IANCULUI

„CONSTANTIN ROMANU - VIVU, prefectul Legiunii a XII-a între anii 1848-1849, văzut de Vasile Netea" a fost tema prezentată la „Casa Iancului", de domnul IOAN BERȚA, președintele Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu" din Tg.-Mureș. Tema s-a vrut a fi o aducere aminte a unui moment din istoria noastră, prin viața și activitatea revoluționară a acestui erou român din oastea lui Avram Iancu.

Cuvântul domnului Ioan Berța s-a bazat pe scrierile marelui nostru istoric Vasile Netea, care, în lucrarea „Progres și cultură", la rubrica „Figuri mureșene", printre alți corifei ai istoriei mureșene, l-a inclus și pe Constantin Romanu Vivu.

În preambulul conferinței, domnul Ioan Berța a insistat pe ideea că, în istoria noastră, tinerimea română este „nu numai purtătoarea unor idealuri naționale trecute din veac în veac, dar și cea care, în multe cazuri, le și înfăptuiește atunci când celelalte forțe se plafonează, nu mai au suflu, nu se mai antrenează în susținerea lor", și că „deasupra tinerimii stă întotdeauna porunca vremii, cea care cere jertfe noi, idei și idealuri noi" spre a izbăvi neamul.

Anul revoluționar 1848 a fost poate cel mai bun exemplu al modului în care această tinerime autohtonă, școlită aici ori aiurea, și-a luat destinele în propriile mâini și, convinsă de justețea cauzei sale, s-a pus în fruntea revoluției, însuflețind cu exemplul ei masele.

Printre acești tineri, plini de responsabilitate pentru soarta țării lor, a fost și Constantin Romanu Vivu, născut la 1821, în Pintic, seminarist la Blaj, eliminat împreună cu alți 12 colegi, trecut în Țara Românească, unde i s-a alăturat lui Tudor Vladimirescu. La aflarea veștii că revoluția se face simțită deja și la noi, revenit în Ardeal, la 1848, ajunge în Apuseni, unde se alătură cu trup și suflet lui Avram Iancu.

Bun organizator și mobilizator al maselor, i se acordă funcția de Prefect al Legiunii a XII-a. Mereu cu gândul de a reface „Dacia Mare", pe steagul său de lup și-a înscris îndemnul „Acum sau niciodată", iar cu armata pe care a strâns-o și a instruit-o în grabă a obținut cele mai mari victorii împotriva secuilor (Iernut-Cuci), după care intră în Tg.-Mureș, orașul predându-se fără luptă. O asemenea dezonoare pentru locuitorii maghiari ai orașului nu putea fi iertată, așa că, după ce Constantin Romanu Vivu a fost prins (1849), a fost adus la Tg.-Mureș. Aici, neputând fi judecat pentru că nu i s-a găsit nicio vină, a fost trimis spre judecată la Debrețin. Dar abia ieșit din oraș, în hotarul Sângeorgiului de Mureș, ungurii au tăbărât pe el și pe unchiul lui, omorându-i cu bâtele și lăsându-i acolo în șanțul drumului, pradă câinilor. Locul a fost marcat mai târziu de un monument, o cruce de 16 m înălțime, care, însă, la cedarea Ardealului, în 1940, a fost dinamitată. Amintirea marelui revoluționar român a fost imortalizată mai recent într-un bust, ce a fost amplasat de domnul Ilarie Opriș în fața școlii din localitate, pe timpul când domnia sa a fost primar aici.

Domnul DIMITRIE POPTĂMAȘ, președintele Fundației „Vasile NETEA", bun cunoscător al vieții și activității marelui revoluționar Constantin Romanu Vivu, ne-a surprins cu foarte multe amănunte necunoscute nouă, din ceea ce ne-au rămas de la cei care, contemporani cu el, sau după el, au consemnat în mărturii importante despre el. Menționăm că sunt puține documente autentice în referire la Constantin Romanu Vivu, întrucât ungurii aveau „bunul obicei" de a distruge, atunci când cucereau o localitate românească, orice document sau înscris referitor la istoria acesteia și la cei care au contribuit în vreun fel la făurirea istoriei noastre, așa că, de mare ajutor în cunoașterea vieții și activității lui Constantin Romanu Vivu ne sunt tot cercetările și scrierile lui Vasile Netea, precum și, mai nou, scrierile, însemnările, articolele unor cercetători mureșeni.

Ca de fiecare dată, domnul Ioan Berța ne-a citit din ziarul „Libertatea" de acum 100 de ani, frumoasa poezia „Mureșul", autor Avram T. Teodor, după care dr. MARCOCI DORIAN, SILVIU RAȚIU și subsemnatul am citit poezii la temă din creația proprie.

Lasă un comentariu