„Este sortit sufletului să nu-și afle liniștea decât în Hristos, căci singur el este binele și adevărul și tot ceea ce poate bucura pe om. Dacă dragostea pentru mântuitorul Hristos nu trezește în inimile noastre nimic nou și suprafiresc, aceasta înseamnă că și noi de-abia am ajuns să-l cunoaștem pe Domnul în ceea ce spun alții despre El" (Despre viața în Hristos). Nicolae Cabasila (1319-1391), scriitor laic, teolog, mistic bizantin, apropiat al împăratului Ioan al VI-lea Cantacuzino, împreună cu care s-a retras la mănăstire. În disputa isihastă a ținut partea monahilor din Athos, deși a preferat să urmeze o cale spirituală mai puțin mistică decât doctrina energiilor necreate. În timpul studiilor la Școala de Filosofie din Constantinopol (1340-1350) izbucnește disputa palamită, dar Cabasila se arată mai interesat de viața socială și politică. Opera sa principală este „Viața în Hristos", în care expune principiul conform căruia „unirea cu Hristos este actualizată și desăvârșită prin trei dintre tainele Bisericii, anume botezul, mirungerea și euharistia". A fost umanist prin formație, dar isihast prin vocație și a știut să arate că îndumnezeirea și unirea cu Hristos constituie ținta finală a vieții spirituale a fiecărui creștin, și nu doar a călugărilor retrași departe de lume și de obligațiile ei. A transfigurat elementele pozitive ale culturii umaniste a timpului său pentru a se face doctorul unui „isihasm sacramental", ocupând în locul Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe, un loc bine meritat. *** „Iubirea e una din patimile de căpetenie ale omului și, ca atare, va ține de bună seamă un loc foarte mare în literatură și poezie, dar iubirea nu cuprinde toată viața, și afară de aceasta este iubire și iubire. Afară de iubirea către o femeie, este iubirea către familie, iubirea către patrie și, în sfârșit, iubirea către omenire, iubirea idealului, sentimente și simpatii întinse, care din ce în ce mai mult stăpânesc viața afectivă a omenirii". Lucia Demetrius (1910-1992), prozatoare, poetă, traducătoare, autoare dramatică. A fost fiica scriitorului Vasile Demetrius, coleg de clasă cu Gala Galaction. A luat parte la ședințele cenaclului „Sburătorul", condus de Eugen Lovinescu. Și-a luat licența în litere, în 1931, și în filosofie, în 1932, urmând apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București, clasa lui Ion Manolescu. Studiază Estetica la Paris, în 1934, iar ulterior devine regizor de teatru la Teatrele din Sibiu, Brașov și Bacău. *** „Sfânta tradiție ne încredințează că întotdeauna vor exista oameni ai lui Dumnezeu, deveniți temple ale Duhului Sfânt, povățuind multe suflete spre Împărăția Cerurilor. Este cazul și bătrânilor din vechime. Lor, ne plecăm cu pietate genunchii sufletului și ai trupului și le suntem recunoscători până la ultima suflare". Efrem Iosif - arhimandrit contemporan, stareț, duhovnic desăvârșit. În anul 1947 primește binecuvântarea de la duhovnicul său de a merge în Muntele Athos, unde a devenit ucenicul Părintelui Iosif Pustnicul, care l-a tuns în monahism în 1948, dându-i numele de Efrem. Le spunea fraților de la mănăstire și ucenicilor: „Să aveți grijă când sunteți fericiți, să nu vă pierdeți controlul, cu prea multe râsete, iar când sunteți triști, să nu fiți prea îngândurați, pentru a nu se vedea aceasta". *** P.S. „Fraților, chiar de va cădea un om în greșeală, voi cei duhovnicești îndreptați-l pe unul ca acesta cu duhul blândeții ținând seama la tine însuți, ca să nu cazi și tu în ispită" (Galateni 6,1). „1001 CUGETĂRI" vol. XII
