*Scriitoarea norvegiană Arne Garbarg (1851-1924) încearcă să-i contrazică pe bogații și nepăsătorii lumii, cei care consideră că banii pot cumpăra absolut orice. În acest sens, ne oferă următoarele exemple: poți cumpăra mâncare, dar nu și pofta; medicamente, dar nu și sănătatea; paturi moi, dar nu și somn odihnitor; cunoaștere, dar nu și înțelepciune; distracție, dar nu și bucurie; colegi, dar nu și prieteni; păr cărunt, dar nu și cinste și onoare; zile liniștite, dar nu și pace sufletească; * Noi, românii, facem parte dintre cele mai certărețe popoare ale lumii, însă turcii ne întrec. Dovadă că au un proverb care glăsuiește cam așa: „Dacă îți arde casa, vecinul își aprinde pipa de la flacăra ei". Doar aparent, nemții nu se ceartă între ei, mai ales dacă e un străin de față. În schimb, te pârăsc la poliție dacă câinele tău latră în orele de liniște; * Se spune că Țara vrea ca milioanele de cetățeni ai săi, plecați în străinătate, să se reîntoarcă definitiv pe la casele lor. Și cu toate astea, continuăm să sporim numărul facultăților în care tinerii români învață calculul electronic, precum și ingineria robotizată, mecanica fină, medicina și farmaceutica în limbile germană, engleză, spaniolă, franceză și chiar maghiară. În situația în care majoritatea studenților beneficiază de burse de la statul român. Deocamdată, există doar o singură soluție de compromis, și anume: Înveți în România și vrei să lucrezi în străinătate? Bine! Pleci când vrei, dar în maximum 5 ani, returnezi statului român măcar jumătate din suma investită în școlarizarea și specializarea ta; * Două vorbe înțelepte, și mereu de actualitate. Prima: „Prietenii, ca și dușmanii, nu trebuie uitați". A doua: „Să nu dai prietenul cel vechi pe prietenul cel nou, că nu-i știi năravul. Nu de alta, dar s-ar putea să te trezești că îți spune că nu aude, atunci când nu-i convine ce îi spui! * Sinceritatea prietenului meu prieten: „Ioane, de o vreme mă doare piciorul drept nu și mintea mea tot mai strâmbă și uitucă"; * Un exemplu de autodiscriminare etnică pozitivă: Trecând pe strada mea, omul cu pălărie mare și neagră pe cap striga cât îl ținea gura: „Țigan de scooocuri!". * Mărturisirea sinceră și incredibilă a unui înflăcărat suporter: „Îți poți schimba serviciul, iubita, soția, amanta, religia, naționalitatea, numele și prenumele, partidul politic, casa, țara, dar nu poți niciodată să-ți schimbi clubul de fotbal". *Aflat în vizită în China, inteligentul și speculativul scriitor-gazetar francez Andre Malroux (1909-1976), numit „Omul președintelui de Gaulle" (1890-1970), l-a întrebat pe Mao Tze Dun (1893-1976): „Domnule președinte, puteți să-mi spuneți ce părere aveți despre Revoluția franceză? (n.n.1789-1794). La care „cel mai iubit și ascultat fiu al poporului cinez" a răspuns: „Domnule, e un pic prea devreme ca să ne pronunțăm". Și trecuse aproape 200 de ani de la acel sângeros haos francez. Iar noi vrem să știm ce a fost în decembrie '89, când încă n-au trecut nici măcar 30 de ani! * De cutezi să strigi în gura mare că ești înconjurat numai de proști, de hoți, de mincinoși și de fățarnici-răutăcioși, toți vor zice că tu le ești șeful și profesorul. * Cei trei nepoți, bătrâni și ei, își felicitau bunicul când acesta împlinea vârsta de 95 de ani, urându-i să aibă parte, în continuare, de zile senine și cu sănătate, după care bunicul spune: Vă mulțumesc de urare, dragii mei nepoți, dar mă gândesc cu tristețe ce voi face eu atunci când voi nu veți mai fi. Cine o să mai aibă grijă de mine?!; * Scriitorul-medic Francois Rabelais (1491-1553): „Un om deștept poate să învețe și de la un prost. Invers e mai greu". Notă: Iar acel prost din născare, cu diplome de multă carte, se crede deștept. Este și cazul meu. În zadar mă tot căznesc să învăț câte ceva de la amândoi!; * Marcus Cicero (106-43 î.Hr.), jurist și orator roman: „Nimic nu-i mai rușinos decât să te războiești cu cel cu care ai trăit în intimitate"! Notă: Este și cazul soților atunci când se războiesc și se ponegresc în procesele de divorț, dar și al politicienilor care trec de la un partid la altul!; * În Franța, ești considerat diabetic numai dacă glicemia depășește limita maximă de 110-126. Între aceste limite se cheamă că ești „prediabetic" și nu trebuie să te alarmezi. Doar să ai grijă să nu mănânci nici prea mult și nici prea dulce. Ca urmare, se pare că în Franța este altfel decât în restul lumii, deși diabetul este unul singur, motiv pentru care mi-am reamintit de o mai veche vorbă: bei, mori, nu bei, mori. Totul e să bei destul, dacă mori, și să mori sătul, nu însetat și nici flămând; *Franțuzoaica Maud Fontenoy este prima femeie din lume care a traversat Atlanticul (1974) de una singură, cu o ambarcațiune cu rame. Și cu toate că mereu a fost nemăritată, este mamă a trei copii minori, procreați cu tot atâția tați, în prezent fiind din nou însărcinată. Cu acesta din urmă, urmând a se mărita. În sfârșit; *Bilanțul editorial de carte al tuturor edițiilor Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu constă din scrierea și tipărirea a 150 de piese de teatru, semnate de 140 de autori din întreaga lume.
