„La 30 noiembrie 2010, în ajunul Zilei Naționale a României, în sediul Parlamentului European de la Bruxelles, a avut loc un eveniment remarcabil: în cadrul unui Simpozion internațional, a fost omagiat cărturarul român Dimitrie Cantemir, cu prilejul aniversării a 300 de ani de la urcarea acestuia pe tronul Moldovei. Tot în incinta acestui for european, în blocul Spinelli, a fost dezvelit și un bust al marelui nostru înaintaș.. (...) Dimitrie Cantemir este, bănuiesc, întâiul cărturar român omagiat într-un cadru oficial în cel mai înalt for european. În acest fel, Europa și-l recuperează. După 300 de ani de peregrinări, Dimitrie Cantemir ajunge, în sfârșit, acasă. Încă un argument că poporul român nu vine în familia popoarelor europene ca o rudă săracă, ci cu valorile sale." (Academician Nicolae Dabija)
La 14 iulie 1714, deci în urmă cu trei secole, Academia din Berlin avea să-l înscrie între membrii ei, fiind întâiul reprezentant al Țărilor Române, și al Rusiei, ales membru al unei academii străine. Diploma Academiei berlineze îl va numi «filosof între regi și rege între filosofi».
Filosoful german Leibniz, cu care va coresponda susținut - președintele Academiei de Științe berlineze - urmărea să se creeze în Europa cât mai multe forumuri culturale, iar între ele să se realizeze legături atât de strânse încât să se ajungă la „constituirea unei republici a științelor pe deasupra organismelor politice existente" (!) Ne reamintim că Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (1646, Leipzig - 1716, Hanovra) , matematician și filozof, este unul dintre întemeietorii iluminismului german. Simbolurile matematice introduse de el în calculul diferențial și integral se folosesc și astăzi. A construit un calculator mecanic apt să efectueze înmulțiri, împărțiri și extragerea rădăcinii pătrate. A dezvoltat forma modernă de numărare binară, utilizată astăzi în informatică și pentru calculatoare și, pe lângă multe altele, e un precursor al logicii matematice. În fine...
Domnitorul moldovean Dimitrie Cantemir avea deja un serios prestigiu intelectual prin scrierile sale și prin proiectele grandioase prezentate înaltului for științific. În consecință, în ședința Consiliului Academiei din Berlin, din 1 august 1714, constatându-se agrementul Protectorului (regele Prusiei), se confirmă primirea lui Dimitrie Cantemir în Academie.
La cererea prestigioasei instituții, principele cărturar scrisese „Descriptio Moldaviae", singura sa lucrare elaborată în limba română și structurată în trei părți: Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, a munților, a apelor și a câmpiilor. Dimitrie Cantemir elaborează prima hartă a Moldovei, prezintă flora și fauna etc. În partea a doua descrie organizarea politică și administrativă a țării, cu referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau îndepărtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunți, înmormântări. În ultima parte a lucrării există informații despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latinești, după pilda tuturor celorlalte popoare - a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română (!!!!!), iar apoi înlocuite cu cele slavonești. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie Cantemir este primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul."
Acceptarea cererii sale, datată 11 iulie 1714, se concretiza în acordarea Diplomei de membru al Academiei de Științe din Berlin, cu textul următor:
„Pe vremea când Marte (n.n. - zeul roman al războiului) stăpânea mai cu putere decât Palas (n.n. - Palas Atena, zeița înțelepciunii, în mitologia greacă!. Iată o combinație ciudată de personaje, demonstrând că nici savanții berlinezi de atunci nu erau perfect documentați asupra epopeilor homerice - corect ar fi fost: ori Ares - Palas Atena, ori Marte - Minerva!!!), o astfel de întâlnire se arăta a fi mai mult o dorință decât o speranță. Dar iată că faptul și-a găsit împlinirea acum, că prea luminatul și prea învățatul Dimitrie Cantemir, principe al Imperiului Rusesc, Domn ereditar al Moldovei, dând o pildă, pe cât de demnă, pe atât de rară, și-a închinat numele ilustru cercetărilor științifice. Iar prin adeziunea sa, Societatea noastră a dobândit o nouă strălucire și o podoabă neîntrecută. Ne închinăm cu smerenie în fața bunei voințe ce ne-o acordă Principele nouă și lucrărilor noastre".
Spirit enciclopedic, cu preocupări în domeniile filosofiei, geografiei, istoriei, lingvisticii, etnografiei, muzicologiei, Dimitrie Cantemir rămâne în istorie ca om politic și cărturar. Umanist prin vocație, înzestrat cu o mobilitate intelectuală de excepție, acest „Lorenzo Medici al nostru" - cum îl considera George Călinescu, „a trăit numai 49 de ani și a lăsat moștenire o operă monumentală, la care ne vom întoarce mereu. «Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea», «Istoria ieroglifică», «Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman», «Hronicul vechimii româno-moldo-vlahilor», «Descriptio Moldaviae» sunt titlurile pe care fiecare dintre noi le-a întâlnit în manualele școlare. Principele cărturar s-a dedicat cu deosebire studiilor academice, majoritatea redactate în limba latină, dar și în arabă și rusă: «Compendiolum universae logices institutionis», «Monarhiarum Physica Examinatio», «Kitab-i-musiki». Descendent al unei familii de nobili, format la Constantinopol, Dimitrie Cantemir și-a dorit să urce și să rămână pe scaunul Moldovei, aspirație împlinită doar pentru puțină vreme (1710-1711)".
A fost domnitor, conducător de oști, romancier, poet, biograf, istoric, traducător, compozitor, cântăreț, filosof, matematician, desenator, arhitect, teolog (este, între altele, primul islamist rus) etc.
„În diverși ani - scria academicianul basarabean Nicolae Dabija, în ianuarie 2014 -, am căutat urmele marelui cărturar român: în ținutul Tigheciului din Basarabia, de unde se trăgeau străbunii săi, apoi la Iași, Istanbul, Moscova, Oriol, Sankt Petersburg... La Conservatorul din Istanbul am fost mirat să aflu că acolo există un curs special intitulat «Muzica lui Dimitrie Cantemir», care se predă studenților pe parcursul a doi ani de zile. (...) Timp de 300 de ani, noi, românii despărțiți de granițe, ne-am întâlnit deasupra paginilor scrise de prințul Cantemir și ne-am recunoscut. Nu ca fiind rude, ci fiind aceiași. I-am putea spune Cantemir - unificatorul de Limbă Românească și de Conștiință Românească. Azi, în semn de adânc omagiu adus savantului, pe frontispiciul Bibliotecii Sainte-Génevieve din Paris, alături de numele lui Leibniz, Newton, Piron, și alți mari gânditori, poate fi citit, cioplit în piatră, și numele distinsului cărturar român - Dimitrie Cantemir. Pentru că a aparținut și secolelor ce au urmat, acestea îi sunt recunoscătoare."
Scrisă în limba turcă, „Cartea muzicii" este primul studiu aprofundat al muzicii otomane laice și religioase, impunând un sistem nou de reprezentare grafică a sunetelor, de fapt primul sistem de notație muzicală a muzicii otomane. Să nu uităm, prințul român este contemporan cu celebrul, deja, Johann Sebastian Bach, compozitor organist, harpsichordist, violist, reprezentant de seamă al Barocului german, a cărui impresionantă creație (tonală) nu necesita o notație atât de complicată precum melodica modală a muzicii orientale! Cantemir, în mod sigur, la curent cu sistemul de scriere tonal, armonic, vest-european, preferă elaborarea unei notații mai apropiate de subdiviziunile intervalice ale muzicii turcești și românești, aflându-ne într-o epocă în care diferențele între muzica de curte și cea populară sunt nesemnificative, mai mult chiar, luând în discuție inclusiv importanța muzicii religioase ortodoxe și influențarea ei de către muzica bisericească bizantină. De altfel, finalul cărții include o culegere de melodii turcești, folclor din Moldova, precum și 20 de creații proprii. Datorită acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a intrat în istoria muzicală a Turciei, ca fondator al muzicii laice și cercetător al celei religioase, sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir), fiind răsplătit de sultanul Ahmed al III-lea, mare susținător al artelor, cu titlul de pașă cu trei tuiuri (ceilalți domni aveau două tuiuri).
Inventând un nou sistem de notație muzicală, Cantemir compune, în 1703, și un tratat de muzică turcească, pe care-l dedică aceluiași sultan protector, Ahmed al III-lea, datorită căruia, până în zilele noastre, este citat între clasicii muzicii turcești: „Tarifu ilmi musiki ala vegni maksus" - „Explicarea muzicii teoretice pe scurt". Fragmente din acest tratat apar în „Revue Musicale" VII, Paris, 1907, la noi fiind prezentate abia trei ani mai târziu, în „Analele Academiei Române", memoriile Secțiunii literare, seria 2, tom. 32, 1910, de T.T. Burada, în comunicarea „Scrierile muzicale ale lui Dimitrie Cantemir".
La baza notației muzicale inventate de Dimitrie Cantemir pentru exprimarea muzicii turcești se află cele 33 de litere ale alfabetului arab, precum și cifrele arabe, sistemul funcționând în cultura muzicală turcească până la mijlocul secolului al XIX-lea. Prin intermediul ei, europenii au luat cunoștință de specificul artei sonore turcești, fragmente din culegerile și compozițiile lui Cantemir fiind utilizate în opere așa-zise «turcești», pentru a le atribui un colorit specific oriental: Christof Willibald Glück a folosit o melodie din culegerea lui Cantemir în opera „Peregrinii din Mecca", iar Mozart, în „Răpirea din serai",
a introdus o variantă a Ariei Dervișilor.
Una dintre edițiile Festivalului internațional „George Enescu" a inclus în agenda Ateneului Român, printre alte momente de înaltă ținută, și un concert susținut de ansamblul spaniol „Hesperion XXI - La Capella Reial de Catalunya", condus de celebrul muzician catalan Jordi Savall, „regele muzicii vechi" care a înregistrat, de-a lungul anilor, peste 160 de CD-uri. În 2009, muzicianul spaniol avea să înregistreze un CD cu nouă piese scrise de Dimitrie Cantemir, intitulat „Cartea științei muzicii", prezentându-le la Ateneu, spre deliciul unui public avizat. Recentul CD, alături de partiturile turcești, deschide drum și unor melodii sefarde și armene, cântate în perimetrul mediteranean în vremea lui Bach.
„«Cartea științei muzicii» a lui Dimitrie Cantemir - declară Jordi Savall - este un document excepțional din multe puncte de vedere: în primul rând, un izvor fundamental de informații privind teoria, stilurile și formele muzicii otomane din secolul al XVII-lea, dar și o foarte interesantă imagine asupra vieții muzicale din una dintre cele mai de seamă țări ale Orientului. Această culegere de 355 de compoziții (inclusiv 9 semnate de Cantemir), folosind un sistem de notație muzicală inventat chiar de autor, constituie cea mai importantă culegere de muzică instrumentală otomană din secolele al XVI-lea și al XVII-lea care a supraviețuit până astăzi."
„În actualul parc Țarițino din Moscova, unde a avut moșii - scrie Nicolae Dabija - se păstrează o biserică, numită și azi «Cantemirovskaia», construită după proiectul lui D. Cantemir.
În 1980, când am găsit-o și am fotografiat-o, era transformată într-un atelier de tâmplărie. Alături de acest edificiu existaseră un palat neterminat, început de Cantemir, și clădirea unei biblioteci pe care voievodul român și-o dorea cea mai mare din Moscova.
Acum doi ani, Biserica lui D. Cantemir și Palatul lui din Țarițino au fost restaurate de către oficialitățile orașului Moscova, ultimul devenind muzeu, în fața căruia urmează să fie înălțat și un bust al cărturarului nostru."
De la Țarițino, Cantemir e chemat de Petru la Sankt Petersburg, unde îl va numi membru al Senatului (post identic cu cel de ministru) și consilier intim al său. În 1722 îl va însoți pe Petru I într-o expediție la Marea Caspică, pentru a redacta și a tipări proclamații în limbile populațiilor locale. În timpul acestei expediții, Cantemir se îmbolnăvește grav și moare înainte de a împlini 50 de ani. A fost înmormântat la Dimitrovka, în Biserica „Sf. Nicolae" din Moscova, cu hramul ca al Bisericii Domnești din Iași, construită după planurile sale. Se va întoarce în pământul sfânt al Moldovei, în alt secol, datorită lui Nicolae Iorga, racla sigilată, cu osemintele domnitorului, fiind depusă într-o nișă din Biserica „Trei Ierarhi", cu mențiunea: „Aici, întors din lungă și grea pribegie, înfruntată pentru libertatea țării sale, odihnește Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei, învățat cercetător al trecutului românesc". O candelă nestinsă stă de veghe la locul său de odihnă.
Fie-i amintirea neuitată!
(Surse: Cristian Sorin Dumitrescu - „Dimitrie Cantemir - O viziune europeană asupra educației"; cotidianul.ro)
