„Marele piedestal al artei a fost și va fi totdeauna frumosul. Frumosul, ca și adevărul vor rămâne etern cele două orizonturi nelimitate către care se va înălța mintea și sufletul omului. Concretizați frumosul și adevărul la un loc, și ați creat pe Dumnezeu".
Traian Demetrescu, (1866-1896), poet presimbolic oltean cu pseudonimul literar Tradem. Remarcat de Alexandru Macedonski pentru poezia „Ploaie din senin" din ziarul „Valea Oltului" (1882), acesta îi prefațează și primul volum, „Poesii" (1885). Va mai publica șase cărți cu titluri semnificative: „Freamăte" (1887), „Amurg" (1888), „Cartea unei inimi" (1890), „Sensitive" (1894), „Acuarele" (1896) și șase volume de proză, dintre care două romane și un volum de note critice. Devenit popular prin versurile și romanele lui, foarte citite la sfârșitul secolului trecut. În cărțile sale amintește pe George Bacovia. În anul 1892 se îmbolnăvește de ftizie, boala agravându-i-se treptat. Ultima lucrare pe care o tipărește la Craiova este „Priveliști în viață". Călătorește prin Austria, Bavaria și Elveția în căutarea sănătății, dar în 17 aprilie 1896 moare. La Craiova, pe strada Traian Demetrescu nr. 13, se găsește „Casa Memorială Traian Demetrescu", în care sunt expuse obiecte care au aparținut scriitorului.
***
„Nu trebuie să ne lipim de cele pământești, chiar de ni se vor părea de mare preț. Aici, pe pământ, toate sunt nesigure. Gândul nostru trebuie să ne fie ațintit și pironit în Dumnezeu și în viața veșnică. Toate cele pământești vor trece".
Varsanufie (?-1913), preot, monah, stareț, sfânt. Ca toți părinții de la Optima, a dobândit darul înaintevederii și a tămăduirii bolilor fizice și psihice. Unul din fiii săi duhovnicești, monahul Inocent Pavlov, își amintește cât de înfricoșător a fost la prima sa spovedanie, la Părintele Varsanufie care știa și cele mai ascunse gânduri ale lui, amintindu-i chiar și de lucruri și persoane pe care el le uitase.
***
„Adevărul ne arată ceea ce este, binele ne arată ce trebuie să fie, iar frumosul ne arată ceea ce este sub forma cum trebuie să fie. Frumosul este o mulțumire sui-generis, care se deosebește de mulțumirea produsă de celelalte valori...".
Liviu Rusu (1901-1985), cercetător, psiholog, estetician, critic, istoric literar, profesor universitar la Universitatea din Cluj. Fiu de preot greco-catolic, a făcut primele trei clase primare în comuna natală Sărmașu, iar clasa a IV-a a făcut-o la Liceul Evanghelic German din Bistrița, unde va studia și în ciclul gimnazial și în cel liceal, până în anul 1920. Și-a continuat studiile la Facultatea de Drept, apoi la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității „Regele Ferdinand I" din Cluj. Își începe cariera universitară încă din timpul studenției, fiind numit în 1923 preparator, iar după absolvire, în 1928, devine asistentul renumitului psiholog Florian Ștefănescu-Goangă, la Institutul de Psihologie din Cluj. Din 1928 este doctor în filosofie, specialitatea psihologie, din Cluj. În următorul an face o specializare în Gemania, la Leipzig, Berlin, Hamburg. A fost una din personalitățile de marcă ale vieții universitare clujene, recunoscut pe plan internațional, atât pentru activitatea sa didactică, cât și pentru cea de estetician. În 1935 își susține un doctorat de stat în estetică la Paris, la Universitatea Sorbona. Din 1948 până în anul 1961 este bibliotecar alături de Lucian Blaga. Are foarte multe cărți scrise din care enumerăm: „De la Eminescu la Lucian Blaga", Scrieri despre Titu Maiorescu", „Eschil, Sofocle și Euripide", „Goethe" ș.a. A primit numeroase titluri, premii, medalii, culminând cu „Premiul special al Uniunii Scriitorilor" pe anul 1980. În localitatea natală, orașul Sărmașu, biblioteca orășenească poartă numele „Liviu Rusu".
***
P.S. „Iubiților, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu. Cel ce nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este IUBIRE" (I Ioan 4, 7-8).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
