„Nu-mi place să-L discut pe Dumnezeu în sensul că există sau nu există. EL E PREA MARE ȘI, MAI ALES, PREA PLIN DE IUBIRE ca să fie discutat în fața unui pământean. Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui, și asemenea Lui suntem când iertăm. Puterea de a ierta este însușire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greșesc ne facem părtași la dragostea cu care iubește Dumnezeu lumea".
Ștefan Baștavoi -Savatie (1976 - ), eseist, poet, romancier, teolog și scriitor român din Republica Moldova. A fost și moderator al unei emisiuni televizate. Tatăl său, Valentin, a fost profesor de logică la Universitatea „Ion Creangă", adept al ateismului științific, iar mama - Claudia, absolventă a Institutului de Arte, secția regie. Până la călugărie și Savatie a fost ancorat în concepțiile tatălui său. A absolvit Liceul de Artă „Octav Băncilă" din Iași. Când era în clasa a XII-a, a fost internat la Spitalul Socola, unde a scris ciclul „Un diazepam pentru Dumnezeu", care l-a consacrat ca poet. Ulterior, obține premiile revistelor „Convorbiri literare", „Timpul", „Dacia literară". Între 1996-1998, a fost student la Facultatea de Filosofie a Universității de Vest din Timișoara, pe care a abandonat-o, urmând ca un an mai târziu să se călugărească. În anul 2002, a fost făcut ieromonah. Viețuiește astăzi la Mănăstirea „Noul Neamț", Patriarhia Rusă. A predat iconografia la Seminarul Teologic din Chișinău. De câțiva ani, și-a deschis un atelier și coase genți. A scris foarte multe cărți premiate în multe țări ale Europei, primind distincții, medalii și premii multiple.
***
„O casă închisă stă în întuneric. Dacă tu deschizi fereastra, vei vedea lucrurile importante; dacă deschizi și mai mult, lumina va intra și tu poți distinge cele mai mici lucruri. Și dacă soarele va intra în interior, vei vedea și firicelele de praf ce zboară în aer. Așa este și cu sufletul care primește lumina Evangheliei: vede și păcatele cele mai mici. În felul acesta, văzându-ne păcatele, avem posibilitatea de a ne îndrepta, prin lumina Evangheliei, printr-o conlucrare cu Dumnezeu, care nu vrea moartea păcătosului - ci îndreptarea lui".
Ieronim Apostolidis (1883-1966), isihast, duhovnic renumit, numit și „Bătrânul din Eghina", originar din Guelveri, Capadochia, vine în Grecia în anul 1922. Avea darul vorbirii, ducând o viață isihastă și i-a întărit pe foarte mulți credincioși cu învățăturile și sfaturile sale. Avea o înțelepciune aparte: „Dacă mintea ta se află în Dumnezeu, tu te poți ruga chiar dacă ești în pat. Din contră, dacă mintea ta este aiurea, chiar dacă ești în genunchi, tu n-ai emoția rugăciunii și rugăciunea ta rămâne fără rod. NU simți nicio ușurare și te doare capul, căci rugăciunea nu-ți aduce nicio bucurie".
***
„ȘI PASĂREA ȘI FLOAREA SE CRED ÎN LUNA MAI, / ETERNE-N DEZMIERDAREA LUMINILOR DIN RAI; / DOAR OMUL, CHINUITĂ LUMINĂ CĂLĂTOARE, / E OSÂNDIT SĂ ȘTIE, ÎN FERICIRI, CĂ MOARE".
Horea Furtună (1888-1952), poet, dramaturg, prozator și mason român. A semnat și cu pseudonimele Horia Făget, Mercator, Ariel, Aghiuță, Ion Dracu, Mefistofel. Între 1916 și 1918, a luptat în Primul Război Mondial, fiind luat prizonier și internat la Stralsund. A debutat în anul 1902, în Revista Carmen, cu poezia „Prietenii". Dintre lucrările operei sale amintim: „Făt Frumos", „Păcală", „Iubita din Paris", „Balada lunii". A lăsat 3 piese de teatru în manuscris: „Nicolae Bălcescu", „O seară la teatru" și „Băieți buni". Horea Furtună este menționat în Dicționarul biografic al limbii române, vol. I, pag. 608, Pitești, Ed. Paralela 45.
***
P.S. „Nu te mândri față de ramuri; iar dacă te mândrești, nu tu porți rădăcina, ci rădăcina pe tine" (Romani 11, 18).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
