Apoi sergentul Rudi Nan din armata americană, unul dintre voluntari, raportează public despre progresele făcute de cei 117 români din Youngstown, înrolați voluntar. Căpitanul V. Stoica vorbește iarăși despre unirea românilor din Statele Unite și zice că numai prin unire se pot săvârși și fapte mari din care, apoi, să izvorască unirea neamului și înfăptuirea idealului nostru național.
Apoi, din nou muzică populară; părintele Octavian Murășan, acompaniat la pian, cântă o doină din Transilvania. A luat cuvântul și ziaristul C. R Pascu, ce toastează și pentru regina României, mulțumindu-i pentru cartea „My Country", care a stors lacrimi nu numai cititorilor români, ci și celor americani. Mai vorbește I. Păcurar, președintele Uniunii S.R.A., reprezentând 12.000 de români, constatând unirea sufletească a românilor în jurul cauzei naționale, apoi I. Vintilă, președintele Ligii și Ajutorului, și încheie I. Podea.
Corneliu P. Coșciug citește în continuare, în limba engleză, mai multe fragmente din Suferințele neamului , despre nedreptățile pe care la îndurau românii acasă în Transilvania.
Banchetul, ca și serbarea, se încheie cu „Deșteaptă-te române" și imnul american. Fără îndoială, după toate aceste festivități, românii și interesele lor au ajuns să fie mai bine cunoscute decât până atunci. În ultimă analiză este marele câștig al acestei ample acțiuni politice.
Apelul pe care-l făcuse C. R. Pascu, înainte de 9 martie, ca românii să trimită telegrame Adunării prin care să-și exprime adeziunea la acest act politic al unirii bisericilor ortodoxe românești din Statele Unite, cu Mitropolia din București, nu a fost făcut în zadar, căci nu mai puțin de 274 de telegrame și scrisori de felicitare au fost primite la Youngstown, demonstrându-se încă o dată că la românii americani solidaritatea nu a rămas o vorbă goală.
Între felicitările mai deosebite le enumerăm pe cele ale societății Albina, care vedea în actul de la Youngstown: „deschiderea posibilă a tuturor drumurilor spre unire"; a societății Simion Bărmțiu, prin care bănățenii din Chicago strigau plini de entuziasm „Trăiască Libertatea! Trăiască România!"; a societății Deșteptarea României, care dorea succes și prosperitate întregului neam românesc; a lui Nicolae Dolgae, George Tescula și Adam Cristea, care cu simplitate spuneau: „Salutăm cu bucurie Marea Adunare Națională de la Youngstown; deși suntem departe de adunare cu trupul, cu sufletul suntem în mijlocul adunării, care va ști lua măsurile necesare".
Felicitări pentru manifestarea de la Youngstown și îmbărbătări la luptă s-au mai primit și de la guvernatorul statului Ohio, I. G. Cox, de la guvernatorul statului Pennsylvania, M. G. Brumbaugh, și de la alți deputați și senatori ai Congresului Statelor Unite.
Personalități americane care au fost invitate la Congres, dar care nu au putut participa, se grăbesc să răspundă la invitație prin scrisori, ca William Gordon, membru în Comitetul afacerilor militare, care, între altele, scrie: „Îmi exprim cea mai cordială simpatie și apreciere față de spiritul patriotic care a inspirat convocarea și ținerea Congresului. Ținuta generală a românilor din America și patriotismul cald cu care susțin cauza acestei țări în lupta pentru drepturi și libertate este o bucurie și izvor de inspirație pentru oricare cetățean".
Senatorul Warren G. Harding, viitorul președinte, cere să i se dea informații suplimentare privind hotărârile Congresului. „Te asigur - scrie senatorul Harding părintelui Podea - că mă interesează foarte mult lucrarea patriotică pentru care vom merge mână-n mână". Senatorul Boies Penrose scrie: „Recunosc contribuția românilor la bunăstarea și înaintarea Statelor Unite". Deputatul Robert Crosser își încheie scrisoarea spunând: „M-aș bucura foarte mult să pot primi informații despre acest eveniment".
Valoarea politică și morală a acțiunii românilor americani și mai buna lor cunoaștere de către cercurile conducătoare americane s-a dovedit deosebit de importantă. Ea a fost consemnată și de ziarele americane care au urmărit pas cu pas pregătirile pentru Congres, astfel că la festivități pe lângă reprezentanții speciali ai ziarelor din Youngstown, Pittsburg și Indianapolis, a luat parte și reprezentantul Asociației Presei Americane, care a doua zi publică într-un număr de ziare americane un scurt, dar bine conceput comunicat despre însemnătatea politică a Congresului. Ziarele locale, cum erau The Youngstown Vindicator și The Youngstown Telegram, ne oferă amănunte interesante despre Adunare, subliniind, în mod deosebit, entuziasmul care a domnit acolo. Zilele următoare, ziarele din Pittsburg și Indianapolis laudă pe coloane întregi frumoasa și îndrăzneața hotărâre a românilor din America, care și-au manifestat atât de impunător dorința, credința și nădejdea în unitatea neamului românesc, în înfăptuirea României Mari, tocmai atunci când Austro-Ungaria își închipuia că visul românilor a fost spulberat pentru totdeauna.
Dr. C. Anghelescu, I. Podea, C. R. Pascu, ca de altfel toți românii care au pus umărul pentru a realiza acest act politic puteau fi acum mulțumiți. Prin publicitatea de care s-a bucurat Congresul, românii și-au atins scopul. Acum, opinia publică americană, cercurile politice și diplomatice ale Statelor Unite cunoșteau mult mai bine idealurile românilor și poziția României, care rămăsese cu sufletul alături de Aliați.
Reacția Mitropoliei de la Sibiu a fost tardivă, aceasta și pentru că V. Mangra murise la 1 octombrie 1918, la Budapesta. Printr-o adresă expediată în noiembrie 1918, Consistoriul arhidiecezan îl ruga pe părintele I. Podea „a ne face raport amănunțit despre situația preoțimii noastre din America și despre modul în care s-a făcut ruperea legăturilor cu arhidieceza noastră". Evenimentele se desfășurau cu repeziciune, așa încât, luna următoare, analizarea și discutarea acestui episod din viața bisericii ortodoxe a românilor americani la Mitropolia din Sibiu a devenit inutilă.
Deși evenimentul s-a bucurat de o oarecare atenție, socotim că o cercetare mai minuțioasă pe bază de documente și presă a vremii constituie o contribuție binevenită la cunoașterea mai aprofundată a luptei pentru unire a românilor din străinătate, a căror gând era unul și același cu al românilor din Transilvania și România.
Deci, putem spune în concluzie, că Adunarea Națională a românilor americani din 9-10 martie 1918 de la Youngstown, Ohio, a consfințit în plan general aspirația de unire a tuturor românilor, și practic, a realizat unirea unui segment important, adică acela al populației românilor ardeleni din Statele Unite, cu România, anticipând astfel cu aproape nouă luni Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
(va urma)
