„Am vrut să difuzez pe post acel film (din martie 1990, de la Târgu Mureș - n.a.), la 1 aprilie 1990, dar am renunțat la rugămintea domnului profesor Ioan Mânzatu, vicepreședinte al C.P.U.N., care, în prezența domnilor Răzvan Theodorescu și Alexandru Stark, mi-au explicat că acele imagini n-ar face decât să înrăutățească o situație pe cale de stabilizare (...) Nu s-a amintit pe post că Televiziunea Română a fost prezentă la fața locului. De aceea, am plâns." (Dorin Suciu, corespondent al TVR).
Nici nu au apucat bine strămoșii noștri să înfăptuiască Marea Unire din 1918, că ostilitatea Budapestei față de noul Stat Român și-a făcut simțită prezența, prin fel și fel de revizioniști, în multiple acțiuni provocatoare, dușmănoase și nediplomatice, menite să ne fure liniștea națională, să ne amenințe integritatea teritorială și să ne transforme Țara, până astăzi, într-un loc de expozeu al nebuniei extremiste hungaroide!
Astfel, pe pământul prigonitei noastre Transilvanii, ne-am pomenit nu numai cu o „primă descălecare", făcută la Satu Mare, de regentul Horthy (cel care avea să spună că „românii sunt dușmanii noștri de secole") și de prim-ministrul Teleky, la 5 septembrie 1940, ci și cu o nestăvilită avalanșă de broșuri maghiare, incitând la moartea românilor, la stârpirea nației valahe (considerate „blestemate"), la insultătoare campanii mediatice și diplomatice antiromânești în Occidentul postbelic, la acțiuni atroce gen Târgu-Mureș (unde, în 20 martie 1990, circa 2.000 de români s-au strâns pe treptele Catedralei Ortodoxe ca să dejoace, în prezența ulterioară a Armatei și a unei echipe a TVR, exclusivismul celor 13.000 de maghiari care scandau lozinca „Afară cu românii!"). Din păcate, în timp ce dușmanii României nu au avut nicio reținere ca să „întoarcă pe dos" evenimentul în Media internațională, victimizându-i pe „maghiarii oprimați" de români, autoritățile de la București s-au complăcut în condamnabilă letargie de a ascunde „sub preș" adevărul, refuzând să difuzeze pe postul național cele 3 casete filmate și puse la dispoziție de corespondentul Dorin Suciu!
Tot mai insistentele acțiuni antiromânești din România, organizate ca și cum Țara noastră ar fi un „sat fără câini", nu pot fi înțelese doar mirându-ne la constatarea că așa ceva nu se poate întâmpla în nicio țară civilizată din lume, ci doar dacă vom înțelege că România s-a aflat în tabăra învinsă din „războiul rece" americano-sovietic, fiind scoasă la mezat, în 1989, de trădători interni, care s-au lăsat angrenați în „frontul nevăzut" al Serviciilor Secrete externe, complet dezinteresați că, furându-ni-se pe ascuns libertatea și demnitatea, ne-au transformat, în masă, în marionete ale unui Stat capturat ocultic și vândut în disprețul legii de niște conducători care niciodată nu au reprezentat interesele Țării! Ei bine, stimați cititori, aceste unelte „au închis ochii" și „au tăcut" când, în loc să pună mâinile pe „biciul" instituțiilor poporului nostru, ne-au lăsat a fi „călcați în picioare", în propria casă, acceptând ca teritoriul să ne fie traversat de un tren din Ungaria („Nostalgia"), a cărei locomotivă arbora Steagul Ungariei (a se vedea pelerinajul de Rusalii de la Șumuleu Ciuc, din 2008 etc.), spațiul aerian să ne fie survolat de un avion militar ungar, avându-l la bord chiar pe președintele Solyom (autoritățile aeronautice românești au retras - în 2009 - aprobarea și au cerut acorduri speciale pentru a rezolva acest gest, provocator, repetat), elementele naturale să ne fie speculate cu scopul instruirii unor brigăzi paramilitare maghiare cum ar fi Garda Maghiară (cu „taberele de antrenament" de la Joseni și vârful Mădăraș), Evim, Emi etc.!
Practicile în cauză, nedemne și contrare normelor diplomatice și dreptului internațional, ne arată o Ungarie care, deși suntem „aliați" în NATO, numai prietenă nu este...
