Regret nespus de mult că din cauza problemelor de sănătate și a vârstei înaintate nu pot să fiu prezent la festivalul internațional care va avea loc la Craiova, pe 20 iulie, în ziua de naștere a poetului Adrian Păunescu. Mă doare inima că tocmai în 2018, în anul Centenarului Marii Uniri, nu pot să fiu împreună cu dumneavoastră pentru a-mi exprima respectul față de opera de viață a celui mai loial coleg scriitor, camarad de luptă neclintit și a celui mai drag frate român al meu, Adrian Păunescu. Nu pot să fiu prezent pentru a-mi pleca capul în fața patriotismului fără de seamăn de care a dat dovadă Adrian Păunescu, care și în anii de dinaintea evenimentelor din 1989 - care au condus la schimbarea regimului -, de fiecare dată, pe 1 Decembrie a sărbătorit și apreciat la Alba Iulia, în cadrul Cenaclului Flacăra, împreună cu un public numeros și entuziasmat, importanța unirii Transilvaniei cu România
La una din festivitățile conduse de Adrian Păunescu, la Alba Iulia, care a avut un succes imens, am participat și eu împreună cu soția mea, actrița Ádám Erzsébet, care în cadrul programului a recitat, în limbile română și maghiară, câteva poezii ale poeților Mihai Eminescu și Sándor Petõfi. În memoria mea și azi este vie atmosfera înflăcărată și plină de entuziasm a acestei sărbători; nu a contat că a fost iarnă, că a nins, mai multe zeci de mii de persoane au aplaudat timp de mai multe ore, au ovaționat recitalurile poetului, care a condus acest program cultural.
Este o mare pierdere că la Centenarul Marii Uniri, la Alba Iulia, nu îi mai aude o țară întreagă discursul festiv, înflăcărat al lui Adrian Păunescu, discurs care a mobilizat unit o întreagă națiune. Nu mai auzim aprecierea marilor predecesori care au înfăptuit Marea Unire.
Au trecut deja opt ani de când Adrian Păuneascu a plecat dintre noi, pe neașteptate, cu luntrea lui Caron pe malul celălalt. Nu îl vedem, nu îi auzim cuvintele sale de opt ani. Dar, potrivit adevărului existenței umane: El este, totuși, cu noi, este printre noi, în sufletele acelora care în fiecare an sunt prezenți la festivalul dedicat lirei sale, în sufletele acelora care îndrăgesc și citesc poeziile sale. Adrian Păunescu învie în fiecare zi. Este cu noi și în acest festival, ne însoțește pretutindeni ideea sa călăuzitoare.
Prin decesul său, eu nu l-am pierdut pe Adrian Păunescu, așa cum nu i-am pierdut pe membrii de familie, pe toți cei dragi mie care au rămas în continuare nedespărțiți de viața mea. Anii petrecuți cu Adrian Păunescu mi-au format, vrând-nevrând, destinul meu și întreaga mea carieră. De aceea, și El aparține vieții mele. Aparține celor care nu sunt morții mei, ci colegii mei spirituali cu care zilnic sunt împreună, cu care prin antenele sufletului meu stau de vorbă. Spiritul meu singuratic se află permanent în dialog cu Adrian.
Sună puțin ciudat despre ceea ce vorbesc acum, dar pentru a dovedi că este o realitate obiectivă mă voi referi la una din poeziile excepționalului poet budapestan, András Simor, al cărui volum de „Poezii alese" va fi publicat în curând în limba română de Asociația Culturală și de Prietenie „Együtt-Împreună". Iată, mărturia lirică a poetului budapestan:
Cu telefonul mobil în labirint Unde se ascunde capătul firului? / În ce direcție se deschid drumurile? / Morții vorbesc la telefon. / Aud vocea lor.
Da, există această realitate, și eu aud vocea lui Adrian Păunescu care mă sună la telefon. La un moment dat mă gândesc atât de mult la conversația purtată cu el, la argumentele sale, încât aud și azi vocea lui. El spune și acum, ceea ce a spus de mai multe ori în diferite ocazii: „Dragă Prietene, Hajdu Gyõzõ! Poți fi mândru că ai reușit să impui o deviză care va învinge în veacul următor: Împreună!" Iar eu, de regulă, îi răspund: „Dragă, Adriane! Constat zilnic că ideea «Împreună» va învinge doar în secolul următor". Și îi amintesc că împreună am visat că va veni vremea când românii cu spirit european și maghiarii transilvăneni cu spirit european se vor solidariza și vor înființa un partid politic mixt, și vor învăța să se ajute reciproc, să lupte unul pentru celălalt.
Dragul meu frate român, Adrian! Cât de frumos și cu câtă înflăcărare am planificat că peste câțiva ani, până la Centenarul Marii Uniri, se va înființa Partidul Mixt, și că acesta va fi marele moment când românii și maghiarii din Transilvania se vor solidariza într-o singură organizație și împreună vor sărbători, la Alba Iulia, aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire. Acum, dragă Adrian, îți transmit un mesaj de aici, din orașul tău preferat, de la Craiova, unde a fost organizat festivalul tău: Anul trecut, într-un Apel adresat opiniei publice a țării, pe care l-am publicat într-o ediție specială a revistei noastre culturale bilingve maghiaro-române Együtt-Împreună, am relatat în detaliu despre posibilitatea de înființare a Partidului Mixt, exprimându-mi încrederea că vor fi mulți compatrioți români și maghiari cu spirit european care vor demara constituirea unei organizații mixte care va servi cu multe rezultate democrația noastră constituțională. Până la centenar, această nouă forță politică nu se va naște, dar sunt semne încurajatoare că, independent de propunerea noastră, vor exista oameni care vor fi dispuși să depună eforturi pentru realizarea unei solidarități politice, similare cu cea din Slovacia unde maghiarii și slovacii au înființat cu succes, cu ani în urmă, un partid mixt. Sunt semnele vremii, dragă Adrian! Visul va deveni realitate!
Dar, repet, aud necontenit telefonul lui Adrian. Această voce auzită datorită antenelor sufletului meu îmi dă putere și acum, ca și altădată, pentru a putea duce mai departe povara celor 89 de ani ai mei.
Închei cuvintele mele adresate participanților festivalului prin a-mi exprima respectul și recunoștința mea sinceră atât față de familia - Păunescu, cât și față de conducerea orașului Craiova și județului Dolj, pentru că prin organizarea în fiecare an a acestui festival creează posibilitatea ca în sufletele compatrioților noștri să ardă flacăra patriotică a lirei poetului Adrian Păunescu.
Acum, în preajma Centenarului Marii Uniri, avem nevoie atât de mult de patriotismul manifestat de Adrian Păunescu, ca de o bucată de pâine. Așadar, să strigăm din inimă împreună: Trăiască România! Trăiască Tricolorul!
