„Tot ce noi adorăm, ele (guvernele maghiare - n.a.) caută să necinstească" (Revista „Tribuna", 14 iulie 1895).
Înainte de a vă supune atenției câteva exemple, despre felul cum maghiarii i-au pedepsit pe români prin arestări, întemnițări, amenzi, anchete, deportări, asasinări, amenințări, cenzurări și interdecții, iată două mărturii lăsate posterității chiar de doi maghiari: cronicarul Szamoskozy ne confirmă că în vremea lui Mihai Viteazul „românii (din Transilvania - n.a.) erau pedepsiți cu cele mai grele cazne. Peste tot, spânzurătoarele, butucii, securile, cârligele, funiile și toate locurile de osândă erau pline mai mult de români", iar gazetarul Gyorgy Ferenczi (martor ocular) ne spune cum „tocul îmi tremură în mână când aștern aceste rânduri pe hârtie. Mândrul pământ al Transilvaniei s-a transformat într-o amarnică Golgotă, unde se petrec cele mai groaznice evenimente. Oamenii sunt închiși cu sutele (în perioada horthystă - n.a.), cu miile sunt bătuți, sunt torturați în mod cumplit. Asasinatele și execuțiile se țin lanț, și toate acestea doar pentru că unica vină a nenorocitelor victime este aceea de a se fi născut român (...) nu-mi rămâne altceva decât să mă rușinez că m-am născut secui-maghiar și să reneg faptul că am învățat prima oară să mă rog lui Dumnezeu în limba maghiară" (Golgota în Transilvania, București, 1941, paginile 6-8).
Și acum, iată câteva exemple despre cum s-a concretizat ura antiromânească:
• Asasinări. Horea și Cloșca, frânți cu roata, au primit cea mai grozavă pedeapsă din Codul Terezian. Supliciul lui Cloșca, adus sub escortă cu soția și fiul, a durat o oră și a murit după ce a primit 21 de lovituri cu roata. Amândoi au fost executați în prezența a 2515 țărani români, aduși cu forța, la „spectacol", din 419 comune. Nu au lipsit nici gazetari de la Magyar Hirmondo;
- Emil, fratele lui Liviu Rebreanu, a fost spânzurat în prezența a 200 de tineri români.
• Arestări. Nepotul „celebrului sibian Samuel von Bruckenthal, comisarul gubernial Mihail, a dat ordin ca să fie prinse soțiile conducătorilor Horea, Cloșca și Crișan.
- Scriitorul Ioan Slavici a fost arestat de 4 ori.
• Anchetări. Redactorii și colaboratorii români ai revistei „Tribuna" au fost condamnați, numai între 1893-1903, la 17 ani de temniță și achitării de bani. Persecuțiile împotriva ziariștilor au durat până în 1910, în paralel cu faptul că, între 1906-1908, liderii românilor transilvăneni au fost osândiți la 124 de ani de temniță.
• Întemnițări. La ordinul ministrului de interne al Ungariei, dr. Andrei Mureșanu (directorul „Gazetei de Transilvania") a fost condamnat, în 1897, la 8 zile de temniță;
- Prof. Ioan Lupaș a fost condamnat la 2 luni de detenție, în 1907, pentru un articol „antipatriotic" publicat de ziarul „Țara Noastră" din Sibiu;
- Poetul Octavian Goga a fost arestat la Budapesta, dus sub escortă la Cluj și, după ce l-au condamnat cu 600 de coroane, a primit 1 an de temniță;
- Mama lui Octavian Goga, Aurelia, a fost deportată și întemnițată la Ruszt (Ungaria);
- Ioan Rusu Șirianu a fost de 3 ori în temniță;
- Vasile Lucaciu a fost condamnat la închisoare.
• Cenzură. Profesorul publicist Valeriu Braniște, condamnat și el - pentru „agitații" - la închisorile de la Seghedin (1893, 1918) și Vaț (în 1896 a fost amnistiat cu condiția să nu se mai întoarcă la Timișoara), scria în „Amintiri din închisoare": „La fiecare vorbă ce o scriu țin înaintea ochilor Codul penal și îmi închipui că la spatele meu stă jandarmul! În vremurile de astăzi, numai așa poate scrie un redactor român".
Sunt doar câteva crâmpeie de „drepturi" cu care ne-a cadorisit stăpânirea maghiară...
