IPOHONDRIA - SĂNĂTATEA CA OBSESIE

Distribuie pe:

„Niciun pacient nu e mai dificil decât insul care s-a specializat în meseria de bolnav" (Eugen Frunză - Hipocrate se amuză)

Potrivit statisticilor, ipohondria afectează între 1% și 5% din populație * Fenomenul a devenit atât de preocupant încât se vorbește despre ipohondrie ca fiind „boala secolului" * Pe lista maladiilor care-i obsedează pe „bolnavii închipuiți" se numără: cancerul, tuberculoza, leucemia, bolile cardiovasculare * Într-o amplă anchetă pe tema ipohondriei, revista franceză „Le Point" denunță, printre altele, „efectele perverse" ale internetului, ipohondrii transformându-se în „ciberhondri" * Fenomenul ipohondric este cea mai veche boală din lume, identificată încă din Grecia antică" * 7 francezi din 10 consultă internetul înainte de a merge la medic * Numai pentru cuvântul „cancer", Google oferă 174 de milioane de pagini diferite * În SUA, site-urile specializate în medicină sunt atât de populare încât creatorii lor au fost obligați să restrângă accesul ciberpacienților la doar două întrebări pe săptămână * Șansele de vindecare sunt slabe: la spitalul Bichat din Paris se propun terapii, aceleași ca pentru dependențe sau fobii. Numai o treime din pacienți reușesc să se amelioreze, cât despre vindecare e greu, dacă nu chiar imposibil de vorbit * Etimologie: cuvântul provine din grecescul hypocondria („hypo"-„sub", „khondros - „cartilaj") deoarece anticii credeau că această stare mintală era cauzată de perturbări în zona hipocondrului (regiune a peretelui abdominal la mamifere și păsări, situată la dreapta și la stânga regiunii epigastrice, sub ultimele coaste - dexonline.ro).

Anxietatea de sănătate (ipohondria, boala închipuită) este teama că suntem sau putem deveni grav bolnavi. Este posibil să nu avem simptome fizice sau putem crede că senzațiile normale sau unele simptome minore sunt semne ale unei boli serioase, chiar dacă un examen medical aprofundat nu pune în evidență vreo afecțiune gravă.

S-ar putea să ne simțim extrem de neliniștiți de faptul că unele senzații, cum ar fi spasmele musculare sau oboseala sunt asociate cu o anumită boală extrem de gravă. Această anxietate excesivă, mai degrabă decât simptomul fizic în sine, poate avea drept rezultat o suferință severă, care ne poate afecta viața pe termen lung. Ea poate fluctua în ce privește gravitatea, crescând odată cu înaintarea în vârstă sau în situații și perioade de stres. Consilierea psihologică și, uneori, medicația ne pot ajuta să scăpăm de aceste temeri. Pentru că tratamentul este aproape inexistent, e bine ca ipohondrul să știe cât mai mult despre ce i se întâmplă, iar cei din jur să nu-l trateze ca pe un prefăcut: el chiar crede că boala lui este reală.

Simptome

Simptomele ipohondriei implică ideea obsedantă că suntem grav bolnavi, deși, în realitate e vorba doar despre un „stomac zgomotos" sau o erupție cutanată minoră. Semnele și simptomele acestui tip de anxietate pot include: ideea că unele senzații normale sau simptome minore reprezintă, în realitate, o boală gravă; ne alarmăm ușor cu privire la starea noastră de sănătate; nu avem încredere în medici sau în rezultatele negative ale unor analize; ne preocupă excesiv o boală sau riscul de a o contracta pe motiv că un membru al familiei suferă de afecțiunea respectivă; ne preocupă atât de mult ideea că suferim de o boală sau că ne vom îmbolnăvi încât nu ne mai putem concentra asupra altor activități; ne verificăm în mod repetat corpul, în căutarea unor semne de boală; facem nenumărate programări la cabinetul medical sau, dimpotrivă, evităm consultul medical de teama că vom fi diagnosticați cu o boală gravă; evităm oameni, locuri și activități, de teama riscurilor pentru sănătate; vorbim tot timpul despre sănătatea noastră și despre posibile boli de care am putea suferi; căutăm frecvent, pe internet, cauze, simptome și manifestări ale diferitelor boli.

Cauze

Cauza exactă a acestei tulburări nu este clară, dar următorii factori sunt de luat în seamă:

- anumite convingeri: unii dintre noi tolerăm mai greu incertitudinea cu privire la unele senzații inconfortabile sau neobișnuite ale organismului, ceea ce ne poate face să credem, în mod greșit, că aceste manifestări sunt semne de boală; de aceea căutăm mereu dovezi care să ne confirme că suferim, cu adevărat, de boala respectivă;

- istoricul familial: putem deveni mai anxioși privind propria sănătate dacă părinții noștri s-au îngrijorat prea mult de sănătatea lor sau a noastră;

- experiențe din trecut: o boală gravă, suferită în copilărie, ne poate întreține, pe termen lung, teama că ne putem îmbolnăvi în orice moment;

- teama de moarte;

- prezența și a altor tulburări mintale: tulburări anxioase sau depresive.

Factori de risc

Tulburarea debutează, de obicei, la vârsta de mijloc și se poate agrava odată cu bătrânețea. La persoanele în vârstă se poate manifesta prin grija constantă că-și vor pierde memoria.

Factorii de risc pentru anxietatea de boală pot include: o situație de stres existențial major; amenințarea unei boli grave, care se dovedește a nu fi una serioasă; abuzuri și traume din copilărie; o boală gravă, suferită în copilărie, sau un părinte care suferă de o boală gravă; unele trăsături de personalitate, ca de exemplu, predispoziția spre neliniște și îngrijorare; utilizarea excesivă a internetului pentru probleme legate de sănătate.

Complicații și tratament

Anxietatea de sănătate poate fi asociată cu: probleme de relație sau familiale deoarece îngrijorarea excesivă le poate face rău altora; probleme de performanță în activitatea profesională (absențe de la locul de muncă din cauza deselor programări la cabinetul medical); probleme financiare din cauza banilor cheltuiți pe tot felul de consulturi și analize medicale; existența unei tulburări de sănătate mintală, depresie sau tulburări de personalitate.

Tratamentul constă în psihoterapie, scopul fiind de a ne a ajuta să gestionăm anxietatea de sănătate și să ne îmbunătățim capacitatea de a funcționa în viața de zi cu zi. În anumite cazuri,

se recomandă medicamente antidepresive.

Profilaxie

Se știe foarte puțin despre modul de prevenire a ipohondriei, dar următoarele sugestii ar putea fi de ajutor: cereți sfatul medicului, pentru a stopa agravarea simptomelor și afectarea calității vieții; încercați să recunoașteți și să controlați stresul, prin însușirea unor tehnici de relaxare; urmați tratamentul prescris pentru a preveni recidivele sau agravarea simptomelor.

Stil de viață și remedii la domiciliu

Colaborați cu medicul de familie sau cu medicul de specialitate pentru a stabili limite rezonabile pentru vizite și investigații. Nu luați la rând centrele medicale, pentru a vă demonstra, cu tot dinadinsul, că sunteți într-adevăr bolnav, deoarece veți deveni tot mai confuz și neîncrezător în recomandările primite și în rezultatele analizelor. Evitați consumul de alcool și de droguri recreaționale. Evitați căutarea pe internet a bolilor de care credeți că ați putea suferi: multitudinea de informații despre sănătate, care au sau nu legătură cu situația dvs., vă pot spori starea de confuzie și anxietate.

Celebri, dar… bolnavi închipuiți

Filosoful Immanuel Kant era convins că organele lui erau prea înghesuite, împiedicându-l să respire bine. Știa însă că e bolnav închipuit și obișnuia să spună că „între sănătate și nebunie se află ipohondria".

Scriitorul francez Marcel Proust era speriat de microbi, se ferea de lumină și mânca doar o dată pe zi, convins că suferă de stomac.

Compozitorul Igor Stravinski și-a terorizat toată viața familia din cauza problemelor închipuite de sănătate. Obișnuia să meargă la doctor în fiecare oraș prin care călătorea și lua pastile pe care și le prescria singur. Când unul din fiii lui a fost operat de apendicită, a decis să se supună și el aceleiași intervenții chirurgicale și a făcut la fel și cu ceilalți trei copii ai lui, speriat că s-ar putea îmbolnăvi și ei.

Din lumea… celor care se cred bolnavi

• Un ipohondru este un tip care are câte o pastilă pentru fiecare boală, în afară de boala de care suferă. (Mignon McLaughlin)

• Uneori mă întreb: de ce naiba mai stau la locul ăsta de muncă tâmpit? De ce nu mă duc în Africa, să ajut oameni? Dar nu pot ajuta oameni pentru că sunt ipohondru. (Javier Bardem)

• După ce, vreme de patru ore, am navigat, obsesiv, pe internet, în căutare de simptome, am descoperit că navigatul obsesiv pe internet în căutare de simptome este un simptom de ipohondrie. (Stephen Colbert)

• Toată lumea crede că sunt ipohondru. Chestia asta îmi face rău. (Felix Unger)

• Devenim o națiune de pămpălăi și de bolnavi închipuiți, ușor intimidați de durere, și predispuși la panică. Nu înțelegem aproape nimic din fundamentala robustețe a corpului uman, din puterea lui de a ține piept provocărilor bolii. (Norman Cousins)

• Lenea duce la plictiseală, plictiseala duce la boli închipuite. N-am auzit ca vreun om harnic să fi fost isteric. (Thomas Jefferson)

• Cel mai bun remediu pentru ipohondrie este să uiți de trupul tău și să te intereseze trupurile altora. (Goodman Ace)

• Câtă durere ne-au costat relele care nu ni s-au întâmplat niciodată! (Thomas Jefferson)

 (surse: mayoclinic.org, azquotes.com, evz.ro, rfi.ro)

Lasă un comentariu