ROMÂNIA – 100 ÎN AMERICA PENTRU UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA (XXIV) „UNIUNEA DEMOCRATICĂ A EUROPEI CENTRALE" ȘI UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA (1918)

Distribuie pe:

Deosebit de important pentru mișcarea de constituire a „Uniunii Medio-Europene" a fost pasul următor, marcat de desfășurarea, la New York, a adunării Victoria națiunilor asuprite din Europa Centrală, organizată la „Carnegie Hall", în 15 septembrie 1918, sub patronajul Comitetului de Propagandă al Statelor Unite.

V. Stoica o considera una dintre cele mai însemnate manifestări politice ale imigranților din America. Cu această ocazie, vor sta la loc de cinste senatorul G. M. Hitchock împreună cu scriitorul și sociologul francez Pierre de Lanux. La întrunire se aduc, în buna înțelegere, o serie de hotărâri cu larg ecou în rândurile opiniei publice, cât și în cercurile diplomației americane. Dăm aici una din hotărârile cele mai importante reproduse de America, cel mai mare ziar al românilor din Statele Unite: „Am HOTĂRÂT, fiindcă majoritatea locuitorilor Austro-Ungariei, cehoslovacii, ucrainenii, românii, iugoslavii și italienii au fost guvernați în mod nedrept și crud prin o minoritate dominatoare nemțească și ungurească, noi cerem dizolvarea împărăției de acum și organizarea popoarelor din ea odată eliberate, conform dorințelor lor proprii".

La acea întrunire memorabilă se stabilește ca o copie a hotărârilor ce prevedeau colaborarea între națiuni să fie trimisă președintelui Woodrow Wilson, și copii după acestea, reprezentanților țărilor aliate și neutre, precum și Comitetului de informare publică și presei. Moțiunea adoptată purta semnăturile lui Thomas G. Masaryk, Ignace Paderewsky, Vasile Stoica

și dr. Hinko Hinkovich. Însemnătatea adunării Victoriei națiunilor asuprite din Europa Centrală, în constituirea „Uniunii" a fost hotărâtoare. Semnatarii Moțiunii erau, totodată, și oratorii adunării. Ei au înfățișat magistral suferințele, luptele și aspirațiile popoarelor lor. Participarea la adunare a fost atât de numeroasă încât mii de ascultători au rămas afară din marea sală.

Evenimentul istoric este adus la cunoștința românilor de ziarul America, printr-o telegramă expediată de la Washington D.C.

Comitetul care reprezenta popoarele oprimate din Austro-Ungaria format din Masaryk, Paderewsky, Hinkovich, Stoica, Bevione și Korkora, a fost primit în mod oficial de președintele Wilson la Casa Albă, în ziua de 20 septembrie 1918, când i s-a înmânat acestuia și Moțiunea adunării. În numele delegației, Th. Masaryk expune președintelui hotărârile luate la adunarea din 15 septembrie 1918, relevând că acestea exprimau gândurile majorității locuitorilor Austro-Ungariei. Pe însoțitorii săi, Masaryk îi prezintă ca fiind reprezentanții autentici a mai bine de 30 de milioane de oameni ce alcătuiau masa cea mare a popoarelor oprimate din Austro-Ungaria.

Președintele răspunde cu multă căldură și simpatie, arătând că „a simțit" mereu încrederea acelor popoare.

Era firesc și previzibil ca primirea atât de cordială din partea președintelui S.U.A. a Comitetului Central al Naționalităților să dea speranțe că în curând vor fi recunoscute toate drepturile acestor popoare greu încercate.

Dând glas acestor nădejdi, fruntașii românilor de la ziarul America scriau: „Legăm mari speranțe de primirea președintelui Statelor Unite, ea înseamnă că, în fine, avem prieteni ce nu vor lăsa să ni se mai facă nedreptăți, ce nu ne vor lăsa pradă unei lăcomii nesățioase". La rândul său, ziarul Românul exprima satisfacția deosebită că președintele promitea „sprijinul său" și al Americii la îndeplinirea „aspirațiilor de dezrobire ale neamurilor înfrățite".

Am insistat asupra acestei audiențe datorită semnificației și însemnătății ei în stimularea avântului luptei românilor împotriva monarhiei bicefale. Din perspectiva mai multor ani, cuvintele lui Woodrow Wilson din timpul audienței, că Austro-Ungaria era o șandrama putredă care se va prăbuși mâine-poimâine și nu va mai putea fi salvată de niciun fel de proptele, Vasile Stoica le considera prima declarație publică în favoarea destrămării imperiului habsburgic. Pe drept cuvânt, meritele obținerii acestei declarații politice revenea colaborării reprezentanților popoarelor din cadrul „Uniunii Medio-Europene" în curs de organizare.

Organizația proiectată, și apoi realizată la 2 octombrie 1918, devenise o necesitate reală ca instrument de informare și influențare politică. Membrii ei susțin că această organizație a fost concepută ca un instrument pentru împlinirea programului președintelui Wilson de a elibera toate popoarele asuprite din Austro-Ungaria, motiv pentru care ziarul America apreciază Organizația drept „semioficială". Același ziar face aserțiunea că președintele Wilson s-a împotrivit dezmembrării Austro-Ungariei până în momentul în care reprezentanții națiunilor oprimate ale monarhiei au „avut o schiță a planului lor care să-i lege laolaltă". Influentul colonel House era unul dintre cei care au studiat planul acesta. Faptul apare perfect verosimil în contextul evenimentelor ce au dus la destrămarea imperiului.

(va urma)

Lasă un comentariu