Cu mai mulți ani în urmă, a fost o perioadă în care, în paginile ziarului „Cuvântul liber", au apărut o serie de articole pe tema mâzgăliturilor care luaseră amploare în municipiul Târgu-Mureș. Foarte multe ziduri exterioare ale clădirilor, indiferent în ce zonă a orașului, garduri, indicatoare de circulație rutieră, garaje, vitrine, aproape toate suprafețele disponibile au fost mâzgălite cu vopsele de diferite culori. N-au scăpat ciudaților nici garniturile de tren, locomotivele, în schimb, au rămas intacte mijloacele de transport auto. Ce voiau să reprezinte acele „mesaje" de pe pereți? Unele erau niște înscrisuri destul de clare, altele un fel de iscălituri, dar cele mai multe concurau cu inscripțiile din peșteri, datând din epoca de piatră . Aproape sigur că printre noi sunt și descendenții anonimi ai artiștilor grotelor. Având în vedere că municipiul Târgu-Mureș se dorește - și în parte este - un puternic centru cultural, sportiv, științific, universitar și, printre multe altele, turistic. Dezinvoltura cu care un grup de indivizi infantili și rebeli au reușit să atribuie urbei o imagine respingătoare, de ghetou, intră într-o grosolană și neinspirată discordanță. Tot la inițiativa redacției ziarului „Cuvântul liber" s-a inițiat și un sondaj de opinie legat de apucăturile grupului sau grupurilor, certate cu civilizația urbană elementară, promotori ai artei cavernelor. Au fost chestionați tineri, persoane adulte, de diferite profesii, persoane în vârstă, femei, bărbați. Marea lor majoritate condamnau aceste apucături lipsite de logică și educație. Totuși, au fost și din cele care, chiar din rândul intelectualilor, vedeau în această problemă un fenomen firesc, regăsit oriunde prin întreaga lume, cu preponderență prin metropole, aceasta fiind o formă de exprimare a unor frustrări ale tinerei generații. Iată, avem ceva comun cu Occidentul și care totuși ne repugnă. Ideea este că, dacă cineva nu se poate abține să mâzgălească pereți, fiindcă are o stare lăuntrică puternică și o voce interioară care-l tot îndeamnă, s-o facă în așa fel încât să nu incomodeze pe alții, din respect pentru semeni și să-și mâzgălească casa după bunul plac. Părinții lor le vor aprecia bine încercările artistice. Numitorul comun al persoanelor chestionate a fost faptul că nimeni nu a văzut pe cineva mâzgălind zidurile clădirilor. Mai mult ca sigur, activitatea a fost depusă în tura de noapte, în schimbul trei. Drept urmare, problema a început să fie luată mai în serios de gospodarii orașului și s-a trecut la unele măsuri pentru a diminua, dacă nu de a stopa, dezgustătorul fenomen. Sarcina principală și cea mai grea a revenit polițiștilor locali, care, au început să urmărească ce se întâmplă cu urmașii artiștilor cavernelor. În scurtă vreme au fost prinși asupra faptului o parte a protagoniștilor: niște elevi tocmai eliberați din perioada de pubertate, dominați de mari complexe în ale picturii și a graficii. S-a trecut, deci, la aplicarea de amenzi și confiscarea sprayurilor cu vopsea. La aflarea veștii despre activitatea extrașcolară a unor elevi, conducerea unor școli a luat față de ei măsuri cosmetice disciplinare, la care s-a adăugat revolta părinților, atât pentru amenzile primite, cât și pentru confiscarea vopselelor, pentru care ei au suportat finanțarea pentru achiziționare. Deh…Copiii ăștia au drepturi…Dar și stânguri… O chestiune de educație, în familie și în școală. Dacă nu e, totuși, societatea este cea care îi poate pune la respect, prin atitudini corecte și responsabile, prin obligarea la respectarea legii.
La ora actuală, putem vorbi de o ameliorare a fenomenului, deoarece clădirile mâzgălite nu mai au amploarea anterioară. Este un semn bun înspre însănătoșire mintală colectivă. Multe clădiri din oraș au fost renovate, li s-au dat aspecte de clădiri îngrijite. Chiar și pe acestea se regăsesc uneori mâzgălituri. O dovadă că niște derbedei infantili nu au niciun respect față de nimeni. Alte clădiri au rămas cu mâzgăliturile vechi de ani de zile. Spre deosebire de caverne, „mesajele" vopsite pe clădiri nu vor fi descifrate peste câteva mii de ani, asemeni celor din peșteri, fiindcă nu permite fiabilitatea clădirilor. Chiar dacă mai avem printre noi pe cei ce adoră traiul în peșteri, e doar o lipsă de acomodare la o viață civilizată.
Cele câteva imagini, suficient de sugestive, reflectă aspectul unor blocuri de pe Bulevardul 1 Decembrie 1918 din Târgu-Mureș, pe segmentul de stradă de la Poli II până la intersecția cu strada Budai Nagy Antal. Fiind și Anul Centenar al Unirii, să sperăm că va fi un argument în plus pentru de a reda aspectul decent, civilizat al urbei noastre și nu de a lăsa impresia că municipiul reședință de județ este la cheremul unei găști de primitivi.
