ISTORIA DRAMATICĂ A PĂDURILOR ROMÂNEȘTI

Distribuie pe:

Nu se știe cu exactitate cine este autorul zicalei „Românul este frate cu codrul", dar și… „Frate, frate, dar brânza-i pe bani". În afara cugetărilor, să ne amintim și despre numeroasele poezii care descriu farmecul codrilor, unele transpuse și pe note muzicale. Nici pictorii n-au trecut cu vederea mirificul peisaj pe care ni-l oferă pădurea, imortalizând, mai mult sau mai puțin stilizat, imagini ale pădurilor în toate anotimpurile anului. Mai mult de atât, pădurea este și sursă de inspirație pentru atribuirea numelor proprii: Codrin, Codruța, Brăduț, Pădureanu, Stejerel și altele. Pădurea este habitatul bogatei flore și faune, cele ce conferă un farmec specific, aparte. Pădurea este în același timp sursă de hrană prin valoroasele fructe de pădure, prin ciupercile care cresc printre arbori. Cine n-are păduri în țară, îi lipsește un colț de rai. Pădurea, de-a lungul timpului, a fost și locul de refugiu al haiducilor, dar și al armatelor care așteptau la pândă cotropitorii de teritorii. Pe lângă toate astea, să avem în vedere că lemnul și piatra au fost primele unelte, înainte de a-și însuși priceperea de extragere și prelucrare a metalelor. Iată că, o pădure într-o țară este de neprețuit. În anii din urmă aveam la geografie niște date prin care aflam că pădurile ocupă o treime din teritoriul țării, respectiv, 33 la sută. Așa să fie și acum? Nu mai poate fi așa, de vreme ce de foarte mulți ani s-a pornit isteria defrișărilor, și aici, nu este vorba doar de defrișările ilegale. De vină sunt în primul rând politicienii corupți care, pentru avantaje personale, au dat undă verde exploatărilor forestiere unor firme străine. De ce aceste firme străine nu-și desfășoară dezmățul forestier la ei în țară? Pentru că legea nu le permite să exploateze pădurile pentru material lemnos după bunul lor plac și cifrele de afaceri. I-au găsit însă pe ai noștri, așa că pădurile în țara noastră dispar încet, dar sigur. Culmea este că, nu este vorba de material lemnos prelucrat, ci despre bușteni, plătiți la prețuri derizorii. În acest context, compromis fiind habitatul faunei pădurilor noastre, sunt tot mai frecvente cazurile când animalele sălbatice intră prin sate și orașe, printre pădurile de case și blocuri, în căutare de hrană. Uneori sunt atacați și oamenii, spre disperarea comunităților. Guvernanții nu se dezmint nici în asemenea cazuri și dispun împușcarea animalelor. De pe pagina de internet a Ministerului Mediului aflăm că fondul forestier al României are o suprafață de 6.529 mii hectare, reprezentând 27,3% din teritoriul țării. Volumul total pe picior al pădurilor este estimat la peste 1.340 milioane mc.

În anul 1800 România avea, 8.5 milioane hectare de pădure, adică 35-45% din teritoriu. În anul 1974 suprafața împădurită ajunsese la 6.5 milioane hectare (27% din teritoriu), iar acum, suprafața împădurită a scăzut sub optimul ecologic.

Dacă privim însă unele date din trecut, vom afla câteva date șocante. Bunăoară, în secolul I teritoriul României de astăzi era acoperit de păduri în proporție de 80%, însemnând aproximativ 18 milioane hectare. În secolele II și IIIromânii fac defrișări masive în regiunea Olteniei pentru fortificații și drumuri pavate cu lemn de stejar. Între secolele X-XVIII, suprafața împădurită se reduce cu circa 4-6 mil. ha, când s-au făcut defrișări în câmpii, pentru creșterea suprafeței agricole. Astfel că pădurile au reprezentat circa 40% din suprafața României. Între anii 1829-1859, suprafața împădurită se reduce din nou cu circa 1 mil. ha. După Pacea de la Adrianopol, Principatele au dreptul la comerț exterior și s-au făcut defrișări pentru a cultiva grâu pentru export. Între anii 1864- 1914, suprafața împădurită se reduce cu circa 1mil 300 ha. După reforma agrară a lui Cuza, se împroprietăresc țăranii și cu terenuri împădurite, o parte fiind defrișate pentru agricultură. Între anii 1918 - 1935, se mai defrișează circa 1 mil. 500 ha. Regele a promis pământ soldaților și după război s-a ținut de cuvânt. Se defrișează masiv în urma legii de reformă agrară din 1920. Între anii 1948 - 1989, urmează alte defrișări de circa 550.000 ha. Se defrișează păduri și pășuni împădurite pentru alimentarea marilor combinate de prelucrare a lemnului și a exporturilor. În perioada anilor 1990 - 2005,se defrișează peste 200.000 ha. Crește mult ponderea tăierilor ilegale și scade controlul statului, mai ales în cazul pădurilor retrocedate.

România ajunge la un fond forestier de circa 6.4 milioane hectare, reprezentând 27% din suprafața țării, față de media europeană, de 32,4%. Comparativ cu țările europene, care au condiții geografice similare, situația este: Cehia are 33%, Slovacia și Croația peste 40%, Slovenia 54%, Austria 46%, Bulgaria - 34%. Circa 2 treimi dintre păduri sunt situate în zona montană, ponderea lor fiind foarte scăzută la câmpie (sub 10%), unde, din această cauză se resimte puternic efectul exceselor climatice. În conformitate cu raportarea statistică SILV 1, pădurile României ocupau, la data de 31.12.2005, suprafața totală de 6.390.536 ha și reprezintă 26,7% din suprafața țării. Terenurile destinate nevoilor de cultură, administrație, drumuri forestiere, terenuri neproductive, ocupații și litigii, scoateri temporare, ocupă o suprafață de 157.572 ha.

În zona de câmpie, cele mai despădurite unități fizico-geografice sunt: Câmpia Bărăganului (3,5% grad de împădurire); Câmpia Olteniei (5,3% grad de împădurire); Câmpia de Vest (3,2% grad de împădurire); Câmpia Transilvaniei (6,8% grad de împădurire); Câmpia Moldovei (4,1% grad de împădurire).

România se confruntă, din 1990, cu probleme grave în ceea ce privește tăierea ilegală a copacilor. Doar 60 % din aceste activități se desfășoară conform legislației care reglementează domeniul, după cum arată un studiu întocmit de World Wide Fund For Nature (WWF).

Pe categorii de proprietate, suprafața fondului forestier național se prezintă astfel: din totalul de 6.390.536 ha, 4.234.142 ha se află în proprietatea statului, administrată de RNP, în proprietatea publică a unităților administrativ-teritoriale 852.650 ha, pădure proprietate privată a persoanelor juridice de drept privat, 687.649 ha pădure în proprietatea persoanelor fizice de drept privat și 2.859 ha alți deținători, date statistice din anul 2005.

Conform „hotnews", în perioada anilor 1990-2011, au fost defrișate 366.000 de hectare de pădure, atât din ocoalele silvice de stat, cât și din cele private, cauzând un prejudiciu de 5 miliarde de euro, potrivit unui raport al Curții de Conturi. Potrivit unui studiu realizat de Greenpeace, în România se taie peste 3 ha de pădure în fiecare oră. Din datele de la Romsilva rezultă că, zilnic, se exploatează în medie 41 ha, dintre care o mare parte o reprezintă tăierile ilegale. Costurile de reîmpădurile sunt imense, de exemplu, pentru împădurirea a 700 de ha în Argeș, autoritățile au de plată circa 3 milioane de euro.

Să ne oprim aici cu înșiruirea datelor și să precizăm câteva dintre efectele produse de defrișări: degradarea solului, compromiterea și periclitarea florei și faunei, schimbări climatice și multe altele, dar să ne amintim de cel mai important lucru. Este bine știut faptul că sursa de oxigen a planetei, una din sursele principale ale vieții pe pământ sunt arborii, aceste „fabrici" de oxigen. Dacă defrișările continuă în acest ritm, se pune serios problema vieții pe această planetă, probabil, într-un viitor mai îndepărtat. Să produci oxigenul necesar vieții pe planetă în laborator nu este o soluție. Legislația silvică ar trebui să fie foarte dură și neîngăduitoare cu cei care o încalcă.

Sursa: http://www.rasfoiesc.com/business/agricultura/silvicu ltura/Starea-padurilor-din-Romania-E75.php

Lasă un comentariu