Atâta vreme cât a fost liber (deci nu deținut politic, iar apoi mereu supravegheat), filozoful Constantin Noica era considerat drept un veritabil „antrenor cultural" pentru tinerii din anturajul său; • Preotul-profesor universitar sibian Constantin Necula constată că „Din neliniștea neliniștită și revolta lucidă, încercăm să ne «odihnim» de greutatea vieții acestei lumi răzgândite în care ne zbatem"; • De la Leonardo da Vinci (1452-1519), reprezentant de frunte al epocii renașterii-florentine italiene, ne-a rămas următoarea înțelepciune: „O zi trăită bine aduce un somn liniștit. La fel, o viață trăită în cinste, atrage după sine o mare liniște"; • Pentru a nu vă mai complica în complicatele și pătimașele voastre preferințe politice și lingvistice, atunci când vă certați în alegerea denumirilor unor străzi, propun primarilor și consilierilor locali din așezările multietnice românești (precum Târgu-Mureș, Cluj-Napoca, Oradea, Sfântu Gheorghe și Miercurea Ciuc) să împrumute exemplul landlărilor-germanizați și românilor-românizați din comuna sibiană Cristian. Pentru că, de când se știe, ea dăinuiește pe acest pământ românesc-transilvan (respectiv din 1223, anul atestării sale documentare) cele 35 de străzi ale sale nu poartă denumiri, ci cifre romane. Asemeni orașului New York. De unde bănuiala mea și a altora ca mine, că locuitorii marelui, multietnicului și „tânărului" oraș american (vechi de nici trei secole) au fost inspirați de năstrușnica inspirație administrativă a celor din Cristianul Mărginimii Sibiului; • Un prieten neprietenos și fățarnic mă întreabă într-o doară: „Ioane, cum se face că pensia nu ne-a crescut în ritmul scumpirilor, iar pofta noastră de mâncare și setea de băut ne-au rămas constante?!"; • Din spusele gândite și scrise de filozoful persan Redaki, trăitor pe teritoriul actualului Iran, cu peste o mie de ani în urmă: „Nu te lăsa furat de-a nepăsării tihnă/Lumea-i necinstită, te vinde nici că-i pasă/Miezul cel rău se ascunde sub chip înșelător/În faptă-i răutatea, iar fața-i e frumoasă; • Ne ajung puturoșii noștri, asistați social, nu ne mai trebuie și trântorii-certăreți și războinicii, fugiți din lumea arabă și din cea nord-africană. Mai bine să vină la noi chinezii harnici, cei care nu numai că munesc mult și mănâncă puțin, dar sunt extrem de disciplinați și necorciți cu alte nații; • De la cneazul ruso-ucrainean Monomah Vladimir (1035-1125), întemeietorul în Crimeea a orașului care îi poartă prenumele, ne-au rămas multe vorbe înțelepte, între care: „Să nu vă prindă soarele dormind. Nu vă jurați dacă nu sunteți nevoiți, dar odată ce ați jurat, țineți-vă jurământul. Vizitați-l pe cel bolnav, iubiți-vă nevestele, dar nu le dați putere asupra voastră. Lenea e mama tuturor viciilor. Nu vă leneviți în facerea de bine"; • Dacă cumva ne hotărâm să recitim paginile romanului „Moromete", într-un loc anume vom afla că autorul lui, regretatul scriitor Marin Preda (1922-1980) ne va spune, prin mărturisirile eroului său principal, Ilie Moromete, că atunci când „un țăran vine la București, tot țăran caută". Numai că pe acea vreme (perioada interbelică) țăranul teleormănean și ilfovean venea cu babornița din papură plină de „pomeni" de tot felul pentru a le oferi, în dar, rudelor și consătenilor, și numai rareori diriguitorilor treburilor țării, iar acum nu le mai ajunge portbagajul mașinilor, pentru că numărul profitorilor s-a înmulțit precum ciupercile-nebunele după ploile văratice. Iar lista pofticioșilor este tot mai lungă, din ea nelipsind politiceni-parlamentari, miniștri, secretari de stat, medici, avocați, procurori, judecători, polițiști, bancheri-creditori, cămătari, precum și cadre didactice de licee și de universități; • Și pentru că ne aflăm în plin sezon al pepenilor, câteva sfaturi pentru cumpărători: 1. Să aibă pe coajă pete gălbui, nu albicioase; 2. Defectele lemnoase pe coaja verzuie dovedesc că albinele i-au polenizat florile de mai multe ori, miezul fiindu-i cu atât mai dulce și mai aromat; 3. Cu cât pepenele este mai greu, cu atât miezul lui este mai roșu, mai zemos și mai proaspăt. Însă, cu condiția ca codița lui să fie uscată, semn că este copt natural; • Am cunoscut un criminal în serie, precum vestitul Râmaru. Ca urmare a ferocității unora ca el, te-ai aștepta ca acestor neoameni să le fie indiferent dacă trăiesc sau mor. Nimic mai fals! Pentru că ei sunt cei mai dornici de propria lor viață! Dovadă că, de când își aud sentința de condamnare la moarte și până la execuție, ei se tânguiesc continuu în celula lor de detenție. Ca urmare, plâng până și în somn. De unde și „ferocitatea" celor care pun în aplicare sentința de execuție. Fie prin împușcare sau spânzurătoare, fie prin electrocutare sau prin injectare letală. Nestabilind nici ziua, nici ceasul și nici secunda, făcând din continua amânare a execuției cea mai groaznică tortură! Tot așa ar fi procedat și cu soții Ceaușescu, dacă n-ar fi fost răutatea, graba, teama și necredința nedreptății făcute de criminalii lor, prin mitraliere, în chiar Sfânta zi a Crăciunului anului 1989!
