„FĂRĂ PERSPECTIVĂ SPIRITUALĂ, VIAȚA UMANĂ SE REDUCE REPEDE LA MATEMATICĂ: NUMĂR DE INDIVIZI ROBOTIZAȚI ȘI CANTITĂȚI DE PRODUSE FINITE PENTRU SCOPURI BINE DEFINITE, DAR ÎNTR-O LUME ÎNCHISĂ ÎN SINE, AUTOSUFICIENTĂ".
Daniel Ciobotea (1951-), actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, din anul 2007. Școala primară o face în satul natal Dobrești, jud. Timiș, gimnaziul în loc. Lăpușnic, același județ, iar cursurile liceale în orașul Buziaș și Lugoj. În perioada 1970-1974, este student la Facultatea de Teologie din Sibiu, unde obține și licența, iar imediat, doctoratul, la Institutul Teologic București, sub îndrumarea pr. prof. dr. Dumitru Stăniloaie. Își continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța) și doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg, Facultatea de Teologie Catolică (Germania). Peste tot obține titlul de doctor în teologie. Din anul 1980, a activat ca lector la Institutul Ecumenic Bossey-Elveția, fiind și profesor asociat în Geneva și Fribourg (Elveția). A participat la numeroase întruniri pentru promovarea ecumenismului peste hotare: Franța, Elveția, Germania, Anglia, Finlanda, Italia, SUA și multe alte țăti. În anul 1987, intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria, naș de călugărie avându-l pe Părintele Ilie Cleopa. Devine, în anul 1988, consilier patriarhal, director al Sectorului Teologie și Dialog Social și conferențiar la Catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic București. În 1990, a fost președintele Grupului de Reflecție pentru înnoirea Bisericii, grup din care făceau parte: pr. Galeriu, pr. Stăniloaie, pr. Bartolomeu, mirenii: Sorin Dumitrescu, Horea Bernea, Baconski și alții. Ajunge mitropolit al Moldovei, în anul 1990, și profesor de teologie la Universitatea ieșeană, cu realizări excepționale pe tărâm social, cultural și teologic. A primit numeroase titluri onorifice, premii, distincții pentru întreaga activitate de până acum, fiind, totuși, destul de tânăr. Cetățean de Onoare și Doctor Honoris Causa al mai multor orașe și universități din lume. A publicat sute de articole, recenzii și cărți cu conținut teologic și nu numai.
***
„SUNT UN OM CARE CREDE DOCTRINELE FUNDAMENTALE ALE CREȘTINISMULUI".
Ioseph Lister (1827-1912), chirurg englez, creatorul asepsiei, folosind pentru prima dată fenolul (1865) ca antiseptic, la desinfecția rănilor și la curățarea instrumentelor chirurgicale. Tatăl său, Jackson Lister, a fost fizician, optician și inovator în domeniul microscoapelor. La 25 de ani, își ia doctoratul în medicină, la Universitatea din Londra. După 1854, va ajunge cercetător în laboratoarele medicale londoneze. Studiind scrierile lui Pasteur, Lister își dă seama că fermentarea și putrezirea pot avea loc și în absența oxigenului și acesta în prezența anumitor microorganisme. Tratând instrumentele chirurgicale și rănile cu fenol, Lister ajunge la performanța de a reduce mortalitatea operatorie de la 50 la 15 la sută.
***
„E vița noastră făurită / De doi bărbați cu brațe tari / Și cu voința oțelită, / Cu minți deștepte, inimi mari./ Și unu-i DECEBAL cel harnic, / Iar celălalt TRAIAN cel drept. / Ei pentru vatra lor amarnic, / Au dat cu-atâția dușmani piept. / Și așa din părinți de seamă / În veci s-or naște luptători, / Ce pentru PATRIA lor MAMĂ / Vor fi mereu învingători".
Ioan Nenițescu (1854-1901), poetul simțirii românești, dramaturg, monograf, prozator, scriitor, membru corespondent al Academiei Române. Este autorul versurilor cunoscutului cântec patriotic „Pui de lei", muzica fiind compusă de Ionel G. Brătianu, precum și a poeziei „Țara mea", adusă în cunoștința publicului român postbelic și contemporan prin intermediul interpretării sale de excepție de către Tudor Gheorghe.
***
P.S. „Anii noștri s-au socotit ca pânza unui paianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani, iar de vor fi în putere, optzeci de ani; și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere" (Psalm 89; 10-12).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
