Diverse

Distribuie pe:

Am zăbovit, într-una dintre zilele fierbinți ale verii, la umbra umedă și rece a zidurilor blândei Mănăstiri Putna și a falnicei Cetăți a Sucevei măritului domnitor Ștefan cel Mare și Sfânt, după care, cu smerenia cuvenită unui ardelean îndrăgostit de Țara de Sus a Moldovei și a lui Eminescu, am urcat până în încântătorul ținut al Fundului Herții. O ireală Gură de Rai, din vecinătatea nefirească a bornelor de frontieră ale unei zbuciumate istorii din nordicul ținut al României. Rețin spusele, în grai dulce bucovinean, ale unei destoinice femei care, în cerdacul casei sale, încondeia ouă cu chipul blând al Maicii Domnului cu Pruncul în brațe: „La noi, oamenii sunt tare credincioși, omenoși, frumoși, sănătoși și harnici; casele le avem mici, calde și primitoare, curate ca lacrima, ce par a fi înghițite de grădini pline cu flori și nuci, care se revarsă spre câmpuri cu holde de grâu, porumbiști și pășuni. Laptele ne vine direct din țâța vacii, ouăle din poiata găinilor, curcilor și bibilicilor, roșiile din grădină, iar mersul lumii și poveștile din sat, de peste gardul vecinilor. Dar Raiul Raiurilor a fost și rămâne pădurea. De acolo vin ciupercile de rouă pentru borș și hribii pentru tocăniță; cireșele amare, fragile, zmeura, afinele și murele pentru dulcețuri și siropuri, pojornița și sânzienele de leac, lemnele de foc și aerul înmiresmat, ca și răcoarea din arșița verii". Constat, apoi, că de la liziera pădurii se vedea până dincolo, în Ucraina și în curtea mânăstirii părintelui-duhovnic Jar, unde sute de copii vitregiți de soartă și-au găsit gura lor de rai prin dragostea acestui preot român cu inima cât ținutul Herții.

Din tot ce-am văzut, auzit și priceput, m-am convins că pentru „răzeșii" lui Ștefan, gurile politicienilor sunt guri de iad, prin care varsă peste lume foc și pucioasă; • Cineva spunea (și multă dreptate avea) că românul se adaptează oricăror împrejurări ale vieții sale, oriunde s-ar afla în lumea asta mare. Și tot el mai spunea că este mândru de neamul în care, întâmplător, s-a născut și că este o aiureală noțiunea de „statul paralel", din moment ce noi, oamenii, în general, și românii, în special, nu suntem paralel unii cu alții. Ca urmare, nu ne mai înțelegem între noi fiindcă nu mai avem capacitatea de a ne asculta și tolera, precum bine scrie în „Apocalipsă" (versetul 329): „Iată, EU stau la ușă și bat, de va auzi cineva glasul MEU și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu MINE"; • Ce sinceră și cutremurătoare mărturisire de viață adevărată, din partea unui eminent cadru didactic de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sf. Ierarh Andrei Șaguna", din cadrul Universității „Lucian Blaga" din Sibiu, preotul Constantin Necula: „Aud des de la oameni care nu cred că Dumnezeu există: Unde este Dumnezeu în boala copiilor, drama familiilor ori tragedia războaielor? Pentru o clipă, atunci când îi ascult, mă întorc în anii mei dintâi. Și-i întreb: Accept că Dumnezeu nu există pentru că există toate aceste sfâșieri. Dacă El nu există, atunci cine e vinovat de toate acestea, logic și realist vorbind? Și descoperim vinovații. Abia atunci le spun: Ei bine, pentru că Dumnezeu nu este vinovat de toate aceste răutăți ale noastre, cred că există și nu îi putem limita existența doar pentru imposibilitatea noastră de a-l pricepe. Și-mi aduc aminte că eu însumi sunt un paralitic de la fântâna Capernaumului ateo-comunist vindecat de Hristos. Sunt sigurul despre care știu ce a făcut după ieșirea din paralizia sufletească"; „Aproape că ți-e frică să mai vorbești despre lucrurile grele prin care trece sufletul unui om în vremurile de acum. Vremuri care afirm, jos și tare, îndrăznesc să scriu, că omul evoluat nu mai are suflet, nu mai are sexualitate, nu mai are ca formă de existență familia, nu mai are chip, nu mai contează decât ca burtă consumistă pentru propuneri de o violență care face din iad spațiu de odihnă și din viață un chin propriu-zis (…) O lume în lanțuri, situată mereu la margine de cimitir, a vieții, mai mult spre moarte decât spre viață", încheie mărturisirile scrise părintele Necula; • Lecturând, ca un nespecialist ce sunt în ale Dreptului și Justiției Românești și a celei Universale, unele dintre modificările propuse a fi incluse în așa zisele „Coduri-penale și de procedură penală", am constat că nu sunt trecute nici măcar cele mai ușoare pedepse pentru mai multe infracțiuni grave, între care trădarea de țară și pedofilia (dacă cumva ai pașaport străin occidental), iar violatorii și criminalii nu sunt considerați pericole publice; • De veți poposi cumva în comuna arădeană Pecica, important centru agricol, legumicol și pomicol bănățean, localnicii îți vor oferi, ca suveniruri, nu poze-ilustrate transpuse pe hârtie fotografică color, ci dulcețuri, compoturi, siropuri, zacuști, salate și murături în borcane și sticle pictate de gospodine și de talentații lor copii - elevi ai Liceului „Gheorghe Lazăr" din localitate; • Un gest umanitar unic în felul său: enoriașii - prieteni ai Preasfințitului preot Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, au oferit unui număr de 100 de copii sărmani din orășelul sibian Copșa Mică, precum și din satele învecinate, Valea Viilor și Motiș, tot atâtea biciclete, reprezentând un frumos dar al vacanței școlare.

 

Lasă un comentariu