S-a sfârșit, iată, atât de capricioasa - meteorologic vorbind - lună a lui Cuptor, anunțându-și prezența Augustul cel încărcat de tragică memorie pentru numeroase țări europene, în general, și mai cu seamă pentru noi, pentru țara noastră, mereu aflată „în calea lupilor" și în Crucea Istoriei. La 23 august 1939 s-a semnat „trădarea neamurilor creștine", Pactul Ribbentrop-Molotov, care avea să sfârtece trupul unit al României moderne.
„Pentru zeci de milioane de locuitori din Albania, Belarus, Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România și Ungaria, ceea ce au hotărât câțiva politicieni - inițial Hitler și Stalin, în 1939 -, ulterior Churchill, Roosevelt și, din nou, Stalin, în 1945, dintr-o simplă trăsătură de condei, avea să fie tragedia lor pentru două sau trei generații, între 1945 și 1989". Cu ocazia semnării Tratatului de neagresiune dintre Reich și Uniunea Sovietică, la ceas de taină, Molotov și Ribbentrop și-au împărțit sferele de influență în Europa Răsăriteană, semnând și un Protocol secret, devoalat de însăși punerea sa în operă extrem de rapidă, și publicat ulterior. E un subiect delicat, dar e bine să nu uităm, fiindcă cel care-și uită istoria riscă s-o retrăiască. Așadar, să vedem ce presupunea acel Protocol:
„1. În cazul unei transformări teritoriale și politice în teritoriile aparținând Statelor Baltice (Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania), frontiera nordică a Lituaniei va reprezenta frontiera sferelor de interese, atât ale Germaniei, cât și ale URSS. În acest sens, dreptul Lituaniei asupra teritoriului Vilna (n.n. Vilnius) este recunoscut de ambele părți; 2. În cazul unei schimbări teritoriale și politice a teritoriilor aparținând statului polonez, sferele de interese, atât ale Germaniei, cât și ale URSS, vor fi delimitate aproximativ de linia râurilor Narev, Vistula și San. Dacă ambele părți vor considera că menținerea unui stat polonez este de dorit, precum și acordul asupra modului în care vor fi delimitate frontierele acestui stat urmează a fi decise doar în cursul evenimentelor politice ulterioare. În ambele cazuri, cele două guverne vor rezolva problemele pe cale amiabilă; 3. Cu privire la Europa Sud-Estică, partea sovietică accen-tuează interesul pe care-l manifestă față de Basarabia; partea germană își declară dezinteresul politic total față de aceste teritorii. 4. Acest Protocol va fi considerat de ambele părți ca strict secret. (Moscova, 23 august 1939. Pentru Guvernul german: I.V. Ribbentrop. Cu puteri depline din partea Guvernului URSS: V. Molotov)"
Pentru destinul României, important era punctul 3 din Protocol, care-i conferea lui Stalin deplina libertate de a se mișca pe harta Europei Răsăritene. Element exploatat rapid de Guvernul URSS, care, la 26 iunie 1940, trimite Bucureștiului o arogantă, mincinoasă și inimaginabilă NOTĂ ULTIMATIVĂ:
„În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei (!!!!), a desfăcut de Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni (ha??-n.r.), cu Republica Sovietică Ucraineană. (????-n.r.). Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării Basarabiei cu forța, ceea ce Guvernul sovietic a declarat nu o singură dată, și deschis, în fața întregii lumi. (n.r. - Râsu'-plânsu'! Hoțul strigă: «Hoții!») Acum, când slăbiciunea militară a URSS a rămas în domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezolvare rapidă a chestiunilor moștenite din trecut, pentru a pune, în fine, bazele unei păci solide între țări, URSS consideră necesar și oportun ca-n interesul restabilirii adevărului, să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice. Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic cu chestiunea transmiterii către URSS a acelei părți de Nord a Bucovinei, a cărei populație este legată în marea sa majoritate cu Ucraina Sovietică prin comunitatea soartei istorice, cât și prin comunitatea de limbă și compozițiune națională.
Un astfel de act ar fi cu atât mai just cu cât transmiterea părții de Nord a Bucovinei către URSS ar putea reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi care a fost pricinuită URSS și populației Basarabiei prin dominațiunea de 22 de ani a României în Basarabia. (!!!)
Guvernul URSS propune Guvernului Regal al României:
1. Să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice Basarabia.
2. Să transmită Uniunii Sovietice partea de Nord a Bucovinei cu frontierele potrivit cu harta alăturată (care a fost trimisă a posteriori - n.r.).
Guvernul sovietic își exprimă speranța că Guvernul român va primi propunerile URSS și că acesta va da posibilitatea de a se rezolva pe cale pașnică conflictul prelungit dintre URSS și România. Guvernul sovietic așteaptă răspunsul Guvernului Regal al României în decursul zilei de 27 iunie curent."
Deci, sovieticii abordau problema frontierei dintre România și URSS pe baza unei hărți ce avea să fie transmisă ulterior. Buni băieți!
Răspunsul Guvernului Român, 27 iunie 1940:
„Guvernul URSS a adresat Guvernului român o notă care a fost remisă, la 26 iunie 1940, seara, de către Excelența Sa domnul Molotov, Președintele Comisarilor Poporului ai Uniunii Sovietice și Comisar al Poporului pentru Afacerile Străine, Excelenței Sale domnul Davidescu, Ministrul României la Moscova. Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și Guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînțelegere între URSS și România, Guvernul Regal declară că este gata să procedeze imediat, și în sprijinul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanând de la Guvernul sovietic. În consecință, Guvernul român cere Guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea Guvernului sovietic, Guvernul român își va desemna delegații și nădăjduiește că discuțiile cu reprezentanții Guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între URSS și România."
Este clar că Bucureștiul încerca să câștige timp, dar sovieticii nu se lasă păcăliți și trimit Guvernului României NOTA ULTIMATIVĂ din noaptea de 27/28 iunie 1940:
„Guvernul URSS consideră răspunsul Guvernului Regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește propunerea Guvernului sovietic de a-i restitui neîntârziat Basarabia și partea de Nord a Bucovinei. Însă cum Ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menționat al Guvernului Regal al României înseamnă accedarea la propunerea Guvernului sovietic, Guvernul sovietic, primind această explicație a domnului Davidescu, propune:
1. În decurs de 4 zile, începând de la ora 14,00, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești; 2. Trupele sovietice, în același timp, să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de Nord a Bucovinei; 3. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinău, Cetatea Albă; 4. Guvernul Regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, a parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului; 5. Să numească o comisie alcătuită din reprezentanți ai Guvernelor român și al URSS, câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea Armatei Române și instituțiilor din Basarabia și partea de Nord a Bucovinei.
Guvernul sovietic insistă ca Guvernul Regal al României să răspundă la propunerea sus-menționată nu mai târziu de 28 iunie, ora 12,00 ziua (ora Moscovei)."
Prins ca într-un clește și abandonat de aliații tradiționali, Guvernul României ia una din cele mai discutabile decizii, care va avea consecințe nefaste pentru milioane de români și va pecetlui soarta țării pentru următoarea jumătate de secol.
RĂSPUNSUL Guvernului ROMÂN, 28 iunie 1940:
„Guvernul român, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilităților în această parte a Europei, se vede silit să primească condițiile de evacuare specificate în răspunsul sovietic. (...)"
„Rezumând notele ultimative sovietice, rezultă că problema frontierei româno-sovietice enunțată în nota din 26 iunie 1940, n-a fost negociată și Guvernul României nu s-a pronunțat cu privire la această chestiune. Așadar, frontierele actuale ale României sunt stabilite, totalmente, prin Pactul Molotov-Ribbentrop, mai exact, printr-o notă ultimativă trimisă de Guvernul URSS la 26 iunie 1940, la care Guvernul României n-a dat niciodată niciun răspuns.
Adoptată la data de 24 iunie 1991, cu unanimitate de voturi, declarația Parlamentului României privind Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele acestuia pentru țara noastră" precizează:
„În numele Poporului Român, Parlamentul României condamnă acest pact ca fiind ab initio nul și neavenit. Tot astfel trebuie să fie considerată și consecința directă a acestor înțelegeri secrete dintre Stalin și Hitler - Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 și 27 iunie, urmate de ocuparea cu forța, la 28 iunie 1940, a Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului Herței, împotriva voinței populației din aceste străvechi teritorii românești, acțiune care a reprezentat o încălcare brutală a suveranității, independenței și integrității teritoriale a României".
Surse: cersipamantromanesc
