Vicepremierul a făcut această declarație vineri, la Băile Tușnad, ca răspuns la o întrebare care i-a fost adresată la o dezbatere de politică națională în cadrul Universității de Vară de la Băile Tușnad. A afirmat: respectă faptul că românii celebrează anexarea Transilvaniei de România, dar cere ca aceștia să respecte, la rândul lor, că maghiarii nu au nimic de sărbătorit în această privință, a spus politicianul ungar.
„Înțeleg că, pentru ei, ziua de 1 Decembrie este foarte importantă din punct de vedere al identității naționale. De aceea, nu le cer decât să studieze Rezoluția de la Alba Iulia. Dumneavoastră ați promis, atunci, autodeterminare și autonomie pentru maghiari, de aceea noi nu vă cerem decât să respectați propria promisiune și să nu priviți drept un act de extremism, solicitarea de autonomie a maghiarilor", a spus Zsolt Semjén despre așteptările sale.
La evenimentul la care au participat și liderii partidelor maghiare, din afara granițelor Ungariei, politicianul ungar a criticat, ca reacție la intervenția unei persoane din public, inițiativa conform căreia ar fi necesară o consultare națională privind revizuirea Tratatului de la Trianon. Ca parte a răspunsului dat astăzi de maghiari Tratatului de la Trianon, Semjén a enumerat doliul național, sărbătorirea Zilei Solidarității Naționale (4 iunie) și susținerea publică a poziției maghiare în privința evenimentelor istorice.
Zsolt Semjén a criticat aspru și persoanele care încearcă să obțină, prin strângere de semnături și prin alte metode, recunoașterea secuilor în Ungaria, ca o minoritate etnică distinctă.
„Persoana care a făcut acest demers, ori este provocator, ori este prost, sau poate ambele, întrucât secuii reprezintă o parte integrantă, inalienabilă a națiunii maghiare", a conchis Zsolt Semjén. Numai peste cadavrul său s-ar putea întâmpla ca parlamentul de la Budapesta să recunoască secuii drept a 14-a etnie în Ungaria, a spus acesta, întrucât „ar fi o trădare față de maghiarime, o trădare față de secui și o trădare față de adevărul istoric".
În prezentarea sa din cadrul dezbaterii, Zsolt Semjén a vorbit și despre relația româno-maghiară, specificând că Ungaria este deschisă pentru cooperare, fiind pregătită să lase la o parte suferințele sale din trecut și să dezvolte cu vecinii săi relații bazate pe interese comune.
„Dacă a fost posibilă împăcarea istorică cu Serbia - noi fiind astăzi cel mai mare susținător al Serbiei pentru aderarea la UE -, dacă am reușit să facem acest lucru cu sârbii și să obținem autonomie culturală, atunci ar trebui ca și la București să se recunoască faptul că problema nu se află la noi, ci la ei", a spus politicianul.
El a opinat că, atunci când guvernul ungar susține prin programele sale de dezvoltare economică comunitățile maghiare din afara granițelor, aduce beneficii nu doar acestor comunități și economiei maghiare, ci și statelor în care trăiesc acești maghiari, fiind o situație tipică de „win-win".
În privința intereselor comune româno-maghiare, a amintit drept exemplu construcția axului de infrastructură europeană nord-sud, subliniind că România și Ungaria cooperează excelent și în adoptarea unei poziții comune privind Legea educației din Ucraina, care ar restricționa semnificativ drepturile minorităților.
(MTI)
Nota redacției: Este o obișnuință pentru propagandiștii maghiari, fie ei budapestani sau din România, să deformeze realitățile, prezentând, pentru a-și adjudeca credibilitate, minciuna drept adevăr. Referindu-ne la Rezoluția de la Alba Iulia, subpunctul 1 din punctul III, textul complet sună astfel: „Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor să va instrui, administra și judeca în limba proprie, prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în Corpurile legislatoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc."
Întrebarea pe care o punem domnului vicepremier budapestan, Zsolt Semjén, este, unde scrie în acest text despre autodeterminare și autonomie? A doua problemă care se pune, dacă, să zicem, cei de la Adunarea de la Alba Iulia au făcut această ofertă, de ce maghiarii din România, la îndemnul Budapestei, au respins-o categoric atunci, luând-o acum de bună? Ce obligație poate avea România pentru cei care în momentul respectiv i-au întors spatele? Un alt aspect care suscită semne de întrebare este dacă o adunare, fie ea chiar de talia și importanța celei de la Alba Iulia, era îndrituită să emită documente juridice din sfera dreptului privind relațiile internaționale dintre state?
Despre acest subiect, detalii în editorialul de joi, 2 august a.c.
(I.C.)
