- Interviu realizat între Alexandru Bugnariu și Ioan Husar -
„Reghin, orașul vieții mele" este de fapt continuarea cărții-document monografic: „Activitatea economico-socială a Reghinului după cel de-Al Doilea Război Mondial (1944-2011)", scrisă de Alexandru Bugnariu cu puțini ani în urmă. În această carte monografie Alexandru Bugnariu prezintă transformările uriașe petrecute în orașul viorilor, în 45 de ani, de după 1944, perioadă în care autorul a luat parte directă la acțiunile economice, sociale și culturale, în viața orașului și a locuitorilor lui, precum și în cei 20 de ani de după decembrie 1989. De fapt, noua carte: „Reghin, orașul vieții mele" este biografia autorului în care reia preocupările și realizările, mai ales din timpul mandatelor de primar al Reghinului. Asupra acelei perioade Alexandru Bugnariu insistă, evidențiază, până la amănunt, importantele transformări petrecute în târgul de odinioară și în cei peste 20 de ani în municipiul modern de astăzi. Principalele înfăptuiri petrecute în acei ani în orașul Reghin se identifică cu viața, cu biografia lui Alexandru Bugnariu, care începând cu anul 1968, de la reorganizarea administrativ-teritorială a României, a fost ales președinte al Consiliului orășenesc al Sindicatelor Reghin, funcție ocupată timp de 10 ani, perioadă în care a făcut parte, și ca deputat, în Consiliul local al orașului, în anul 1978 a candidat la funcția de primar al orașului Reghin, funcție pe care a deținut-o până în 1989 (când au avut loc evenimentele ce au schimbat destinele României ca și a locuitorilor Reghinului).
În perioada celor trei mandate cât a fost primar, Alexandru Bugnariu a acționat cu profesionalism și mare răspundere pentru realizarea tuturor obiectivelor de modernizare a industriei și edilitar-gospodărești a orașului și construcția de noi locuințe, realizări care sunt prezentate pe larg, pe domenii, în cartea „Reghin, orașul vieții mele", realizări care se identifică cu viața și activitatea omului și a edilului ce a participat și a contribuit direct la înfăptuirea construcției de noi întreprinderi, modernizarea celor vechi, introducerea gazului metan, extinderea rețelelor de apă potabilă și canalizare, de energie electrică, construcția de locuințe, școli, modernizarea spitalului și policlinicii, Casa de Cultură etc. Ca urmare, în perioada anilor 1978-1989, populația orașului Reghin a crescut cu circa 9.700 de persoane, ajungând la 39.277 de locuitori cu domiciliu stabil, 800 de persoane cu vize temporare și aproximativ 2.500 de navetiști care munceau în întreprinderile și instituțiile din oraș.
Realizările din această perioadă sunt ilustrate cu fotografii document ce înfățișează obiective de-a căror construcție s-a ocupat direct Alexandru Bugnariu, obiective care se identifică cu biografia, funcția de edil al orașului și viața intensă trăită de interlocutorul și prietenul meu.
Precizăm că, aceste fapte l-au determinat pe Alexandru Bugnariu să răspundă la întrebările mele cu faptele și realizările importante din orașul Reghin, care se identifică cu viața și biografia lui, folosindu-se de însemnările și documentele pe care le deține, unele din ele fiind necunoscute sau uitate de reghineni.
Important e faptul că, interlocutorul, în discuția purtată, a reușit să surprindă cu multă competență, atât trecutul, mai ales cel al perioadei cât a fost primar, care fac parte din propria viață și autobiografie, prezentând cu discernământ și obiectivitate, pentru care merită felicitările reghinenilor și ale noastre, și nu numai, prin demersul său în lăsarea posterității a unei istorii economico-sociale densă a municipiului Reghin, de peste șase decenii (mai ales în cartea: „Activitatea economico-socială a Reghinului după cel de-Al Doilea Război Mondial - (1944-2011)"), prea puțin cunoscută, mai ales de generația tânără.
