Diverse (8)

Ion Țiriac, în etate de 76 de ani, este cu siguranță românul cel mai bogat din țară, iar vorba lui preferată grăiește cam așa: „Eu sunt extraordinar de inteligent într-o singură situație: când îmi dau seama că sunt prost și atunci iau pe un altul care e mai deștept să facă treaba care se cuvine". Întrebat de posibila valoare totală a agoniselei sale, ca și despre destinația acesteia după ce el va muri, Țiriac a oferit un răspuns-surpriză! „Atunci o să vedeți, când îmi numărați banii și o să fiu cel mai bogat om din cimitir. Atunci o să vedeți, când am vândut tot sau când s-a terminat. Lăsând fundațiilor tot, sper ca cei care rămân să facă exact treaba cum consider eu să o fac"; * De o bună bucată de vreme nu mă mai recunosc întrucât am devenind într-atât de cumsecade încât nu ezit nicio clipă de a da pilde și sfaturi gratuite, bune de urmat, până și numeroșilor mei neprieteni căsătoriți. Și pornesc de la realitatea că după câțiva ani de căsnicie, majoritatea soțiilor noastre sunt mereu obosite, nervoase și certărețe, în vreme ce amantele niciodată. Ca urmare, unul dintre sfaturile conjugale de căpătâi sună cam așa: Dacă mai au cu ce, precum și îndrăzneala necesară, atunci soții soțiilor lor să evite a pleca în concediu împreună cu nevestele! Dar nici cu vreuna dintre vechile lor amante enervante, plictisitoare, simandicoase și răzbunătoare. Nu de alta, dar cheltuiala ar fi dublă, iar distrația pe jumătate; * Un prieten sas ardelean, neuituc și nemândru din născare, stabilit în Germania cu foarte mulți ani în urmă, se întreba, într-o doară, cu glas tare: „Cine să mai facă în România greve sau răscoale din moment ce capitaliștii au înlocuit clasa muncitoare cu calculatoarele și cu roboții electronici, țărănimea a fost lichidată, iar intelectualitatea dezbinată! Și să știi, dragă Ioane, că românii nu-s nici leneși și nici proști din moment ce plecând în lumea largă muncesc pe rupte, iar de musai ca de voie bună devin corecți, punctuali și cinstiți; respectă legile și obiceiurile locale, neuitând să strângă ban lângă ban, după care, obosiți și stresați peste măsură, se întorc de unde au plecat pentru a-și vindeca nevindecabilele răni dureroase ale tristei lor înstrăinări. Între acești suferinzi numărându-mă și eu. Iar pentru ca românii să nu își mai părăsească țara, conducătorilor ei ar trebui să nu le lipsească nici credința în Dumnezeu, nici cinstea, nici omenia, nici corectitudinea, nici mintea, nici patriotismul și nici fermitatea în relațiile bilaterale cu vecinii și cu marii poruncitori economici și militari ai lumii";

* Cineva propune ca tembelul anunț tv: „Urmează imagini cu un puternic impact emoțional" să rămână permanent scris în josul ecranelor televizoarelor lumii, din moment ce știrile nopților îți produc coșmarurile nesomnului, iar cele ale dimineților te indispun pentru tot restul zilei; * Sibianul Andrei Ileni are perfectă dreptate atunci când scrie că orice bărbat are loc într-un cuvânt, iar fiecare femeie e o frază fără sfârșit. La final, bărbatul e punctul ei și virgula altora. Tot așa și mult mai complicata politică dintr-un roman de „dragoste", între un alegător electoral și alesul său de veghe în locul îngerilor. Pentru că nefiind fințe vii n-au nici președinte, nici parlament, nici guvern, nici ONG-uri, nici posturi de televiziune și de radio, nici ziare și reviste și nici „Gazete de perete", ca pe vremurile din trecut. Ca urmare, acei aleși ai alegătorilor manipulați par ca niște extraterești deportați pe Pământ; * În acest ultim context al „Faptului divers universal valabil", ne-am trezit încorsetați de aparenta vrajbă „TRUMPUTINĂ". În realitate, ea încearcă să mascheze privirilor noastre un imens și înfricoșător vultur care vrea să umbrească întregul mapamond cu cele două aripi ale sale: una rusească și o alta americană. Iar acest moment tragico-comic găsește România fără un diplomat de carieră tânăr, inventiv, descurcăreț, stimat și ascultat, iar pe românii Centenarului Unirii mai dezbinați și mai triști ca niciodată în istoria lor multimilenară! Unde este acea falnică și stimată Românie care reușea să împace evreii cu palestinienii și rușii cu chinezii!? Și mă întreb: la ce bun toate aceste izbânzi românești diplomatice și economice ale trecutului nu prea îndepărtat de vreme ce eterna dușmană antiromânească o găsim, la figurat vorbind, tot în gustosul gustos și nevinovat al gulașului unguresc!? A ajuns ca până când și el să ne întărâte unul împotriva celuilalt! Iar unii dintre noi nu obosim să-i întindem o mână de ajutor! Bunăoară, de dragul udemeriștilor și de teama arogantului și bățosului premier vecin, guvernanții români și parlamentarii majoritari le-au acceptat, tacit, până și vorbirea și scrirea ca limbă oficială, iar câteva sute de medici umani și cadre medii sanitare să vină din Ungaria pentru a profesa în localitățile transilvănene, bihorene, arădene, timișorene, sătmărene, sălăjene, maramureșene și băcăoane în care populația maghiară, secuiască și cengăiască este majoritară. La fireasca și patriotica întrebarea: cum se va descurca românul bolnav, neștiutor al acelei limbi, diriguitorii Statului Român au răspuns, cu nerușinare, că le vor pune la dispoziție dicționare bilingve!?

 

Lasă un comentariu