ACTUALITATEA UNOR ZICERI

Distribuie pe:

Câteva nu tocmai simple aberații ale unor studii socio-umane. Prima: Cum că am avea cei mai nenorociți părinți și bunici, cu cei mai fericiți copii și nepoți; A doua: Cum că cea mai mare minune a României ar fi că, după 100 de ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, încă mai suntem împreună ca țară, ca limbă, credință și ca neam, cu toate că continuăm să ne luptăm și dezbinăm între noi; că ne înjurăm și jignim pe județe, provincii, partide politice, străzi, cartiere, sate, comune și cătune. Haideți să o rezolvăm fie chiar și numai prin Biserică, dacă altfel nu se poate, pare a ne ruga și îndemna părintele-profesor Constantin Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sf. Andrei Șaguna", din cadrul Universității „Lucian Blaga" din Sibiu. Și să demonstrăm lumii întregi că tinerețea românească nu doar abuzează de prostie și de mediocritate. Și nici că dacă ne facem semnul crucii cu mâna dreaptă pe frunte și pe piept, de la dreapta la stânga, și invers, de la stânga la dreapta, nu suntem cretini, ci creștini, după care amintitul preot conchide, adresându-se câtorva sute de studenți și cadre didactice universitare sibiene: „Biserica are obligația de a face aceste forme de sinceritate publică și de a spune părerea tinerilor și copiilor din România… Ortodoxia este de a lucra cu mâinile suflecate, de dragul lui Hristos. Vă rog frumos, vă implor, ridicați-vă dintre voi oamenii care să mă înlocuiască la tribună. Dacă voi nu puteți, creșteți-vă ca să puteți crește copii, să se ridice deasupra și să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu, Biblia"; * Soții Anuța și Aurel Achim, din orașul-stațiune balneoclimaterică Ocna Sibiului, și-au transformat casa și gospodăria într-un bogat muzeu de etnografie și de diferite meșteșuguri și profesie, între care cele de tâmplar, cismar, fierar, rotar, frizer, croitor și chiar de lucrător la calea-ferată. Iar între paginile unei mici cărțulii au adunat cântece, obiceiuri, povești și snoave locale; * Cea mai nouă „zicere" a freneticului „român-comentator de fotbal", Mitică Dragomir, sună cam așa: „Am ajuns la o vârstă la care mi-am dat seama că trebuie să fiu cinstit".

Notă: Deși nu-l prea cred, mai bine mai târziu decât niciodată; * L-am întrebat pe un ins oarecare, ce-i place lui cel mai tare, și mi-a răspuns că mâncarea. Și l-am mai întrebat dacă-i place vreun învățat român oarecare, și mi-a răspuns că dacă nu-i de mâncare pentru el, n-are nici o valoare; * Mie-mi spune când Ion când Ioan, iar lista Ionilor și Ioanelor familiei mele își are începuturile încă din vremea dacilor și romanilor. Ioni au fost toți tații străbunilor mamei și tatălui; Ioane au fost toate străbunicile, bunicile, nevestele, fiicele, mătușile și verișoarele lor. Așadar, e plină România mea dragă de Ioni și Ioane. Romanii-cuceritori ai unei părți a legendarei mele Dacii a lui Decebal, făcându-se italieni și italiene, au tradus Ion și Ioan în Giovani, iar Ioana și Ionica în Giovana și Giovanina;

* Dacă domnul Donald Trump, actualul președinte al SUA, crede că are mare dreptate afirmând, recent, că e firesc ca Crimeea să fie a Rusiei și nu a Ucrainei, pentru că acolo populația majoritară vorbește rusește, atunci se iscă următoarele întrebări rămase de secole fără de răspunsuri, și anume: De ce să nu revină New Mexico-ul american Mexicului; o parte din Ucraina Carpatină și din Bucovina de Nord României; Kosovul sârbesc Serbiei și cel albanez Albaniei; Tirolul italian Italiei; trei mici fragmente geografice, din imensa inimă pur românească a Transilvaniei, să nu mai aparțină României, ci Ungariei, pentru că acolo se învață carte în limba maghiară și se vorbește când ungurește, când secuiește (limba oficială a statului român fiind și mai puțin decât facultativă); Statul Evreu și cel Iordanian să cedeze vechile teritorii geografice ale Palestinei palestienilor; Turcia să-i lase pe curzi să își aibă țara lor, la fel Spania pe basci și francezii pe corsicani. Vedeți cum se poate complica și mai mult complicata situație internațională, atunci când ritmul vorbirii depășește viteza minții!?

 

Lasă un comentariu