Potrivit datelor centralizate de Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, de la începutul anului până în prezent, în România au fost înregistrate 5 cazuri de infecție cu West Nile, în județele Dolj, Brăila, Iași și Olt, și niciun deces * Cel mai recent caz confirmat cu meningită cu acest virus este cel al unui bărbat de 67 de ani, din județul Iași, în urma unei înțepături de țânțar * Cazuri de îmbolnăviri cu acest virus au mai fost confirmate, în această perioadă, și în Grecia, Italia, Ungaria, Serbia * Specialiștii sunt de părere că, deși aceste afecțiuni sunt specifice zonelor tropicale, situația meteorologică actuală din România este propice dezvoltării vectorilor: ploi urmate de încălzire, precum și inundațiile din unele zone din țară * Ministerul Sănătății recomandă autorităților locale să ia măsuri de dezinsecție în localități, cât mai curând posibil, pentru a preveni răspândirea. Totodată, M.S. dă asigurări că, deocamdată, cazurile de meningite / meningoencefalite cu virusul West Nile depistate și înregistrate în România sunt sporadice și, în prezent, nu comportă riscul unei epidemii.
Un virus transmis de țânțari provoacă cele mai multe cazuri de infecție West Nile. Majoritatea celor infectați fie nu prezintă semne sau simptome, fie prezintă semne minore - febră sau o ușoară durere de cap.
Totuși, unele persoane dezvoltă boli grave, care le pun viața în pericol, afecțiuni caracterizate prin inflamarea măduvei spinării sau a creierului.
Semnele și simptomele ușoare ale infecției dispar, în general, de la sine, dar cele severe - febră, dureri puternice de cap, lipsă de orientare sau o stare bruscă de slăbiciune - necesită atenție imediată.
Expunerea la țânțari în zonele deja afectate crește riscul de infectare.
Simptome și cauze
Semne și simptome ușoare. Aproximativ 20% din cazuri dezvoltă o infecție ușoară, numită febra West Nile, care se manifestă prin: dureri de cap; dureri în tot corpul; vărsături; diaree; oboseală; erupții cutanate.
Semne și simptome grave. La mai puțin de 1% dintre persoanele infectate, virusul provoacă o infecție neurologică gravă, manifestată prin inflamația creierului (encefalită), a membranelor acestuia și a măduvei spinării (meningită).
Semnele și simptomele infecțiilor neurologice includ: febră mare; dureri de cap severe; gât înțepenit; dezorientare sau confuzie, stupor (adinamie și indiferență față de tot ce se întâmplă în jur - n. trad.), comă; tremurături și spasme musculare; paralizie parțială sau slăbiciune musculară.
De obicei, semnele și simptomele febrei West Nile durează câteva zile, dar cele ale encefalitei sau meningitei se pot prelungi timp de săptămâni sau luni întregi. Unele efecte neurologice, cum ar fi slăbiciunea musculară, pot rămâne permanente. O infecție gravă necesită, în general, spitalizare.
Căile de transmitere a virusului
În mod tipic, virusul West Nile se răspândește la oameni și la animale prin intermediul țânțarilor infectați cu sângele păsărilor contaminate. Infecția nu se transmite de la om la om.
Cele mai multe cazuri se înregistrează în anotimpul cald (iunie - septembrie), când țânțarii sunt activi. Perioada de incubație - răstimpul dintre momentul producerii înțepăturii și apariția semnelor și simptomelor bolii - variază de la două la 14 zile.
Alte căi posibile de transmitere
În câteva cazuri raportate, e posibil ca virusul să se fi răspândit pe alte căi, inclusiv prin transplantul de organe și transfuzii sanguine. În orice caz, donatorii de sânge sunt testați, pentru reducerea riscului de infectare. De asemenea, s-au raportat cazuri de transmitere a virusului de la mamă la copil în timpul sarcinii, alăptării sau expunerii la virus în laborator, dar aceste cazuri sunt rare și neconfirmate definitiv.
Riscuri de infecții grave
Chiar dacă apare infecția, riscul de a dezvolta o boală gravă produsă de virusul West Nile este extrem de redus - sub 1% dintre persoanele infectate se îmbolnăvesc grav, iar cei care se îmbolnăvesc se recuperează, în majoritatea cazurilor. Totuși, vârsta înaintată, unele afecțiuni precum cancerul, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, alcoolismul cronic, afecțiunile renale și transplantul de organe cresc riscul unei infecții grave.
Tratament
Majoritatea pacienților se recuperează fără tratament. Cazurile severe necesită internare și tratament cu fluide intravenoase și medicamente pentru durere. În cazurile ușoare, pot fi administrate analgezice obișnuite, care nu necesită prescripție medicală, însă aveți grijă: copiii și adolescenții care sunt în fază de recuperare după vărsat de vânt, gripă sau boli asociate acesteia nu trebuie să ia aspirină, aceasta putând dezvolta sindromul Reye, o afecțiune relativ rară, dar foarte gravă, chiar cu potențial fatal.
În prezent, oamenii de știință testează tratamentul cu interferon - un tip de terapie cu celule imune - ca tratament pentru encefalita cauzată de virusul West Nile, unele cercetări arătând că pacienții care primesc interferon se recuperează mai bine decât cei care nu primesc acest medicament, însă este nevoie, în continuare, de studii aprofundate în domeniu.
Profilaxie
Cea mai bună cale de a preveni infecția cu virusul West Nile este evitarea zonelor cu țânțari și scoaterea apei stătute în care aceștia se prăsesc.
- desfundați jgheaburile de pe acoperișuri;
- goliți apa stătută din piscine și de pe acoperișurile acestora;
- schimbați în mod regulat apa din scăldătoarele și adăpătoarele pentru păsări și din bolurile pentru animalele de companie;
- aruncați anvelopele vechi sau containerele nefolosite, care ar putea conține apă stătută - mediu ideal de prăsire a țânțarilor;
- instalați plase la uși și la ferestre sau reparați-le pe cele existente;
- evitați activitățile în afara casei, în perioadele în care țânțarii „ies la vânătoare"- în zorii zilei, în amurg și seara devreme;
- purtați îmbrăcăminte cu mâneci lungi și pantaloni lungi.
(mayoclinic.org)
N. trad. Anul trecut, până la jumătatea lunii septembrie, în România s-au înregistrat șapte decese cauzate de infecția cu virusul West Nile, transmisă de țânțarii contaminați de păsările sălbatice. Potrivit specialiștilor, virusul este mai virulent în ultimii doi ani.
Apariția cazurilor de West Nile pe fondul lipsei de reacție a autorităților locale care nu stârpesc țânțarii la timp duce și la crize de sânge, pentru că o directivă a Uniunii Europene obligă restricționarea donării de sânge în zonele cu cazuri de West Nile, pe anumite perioade de timp, avertizează epidemiologii, reamintind că România s-a confruntat de trei ori, până acum, cu epidemii provocate de acest virus ( în anii 1996, 2010 și 2016).
Virusul, specific regiunilor tropicale și temperate, a fost descoperit în 1937, în Uganda, fiind adus în Europa de păsările migratoare infectate în Africa.
