Julia Pastrana a fascinat și a șocat publicul secolului XIX prin înfățișarea acesteia. În afară de exploatarea comercială a felului în care arăta, savanții vremii, inclusiv Charles Darwin, au fost intrigați de ideea unui posibil hibrid dintre om și primate. S-a aflat ulterior că femeia suferea de o condiție rară numită hipertricoză acromegaloidă - întreg corpul este acoperit cu păr, iar trăsăturile faciale sunt neobișnuite.
Julia Pastrana s-a născut în munții din vestul Mexicului, în anul 1834. Viața sa a fost definită de înfățișarea sa. Avea doar 1,3 metri și cântărea 50 de kilograme. Întreg corpul era acoperit cu păr și trăsăturile faciale includeau o mandibulă supradezvoltată, buze și sprâncene groase și nas proeminent, scrie The Vintage News.
Mama sa era convinsă că o forță supranaturală a fost de vină pentru înfățișarea fiicei, în timp ce triburile mexicane dădeau vina pe vârcolacii naualli care (sic) cauzau avorturi și malformații la naștere.
Charles Darwin a descris-o ca fiind „o femeie remarcabilă, dar avea o barbă masculină și o frunte păroasă, dar ceea ce ne atrage atenția constă în setul dublu neregulat de dinți din mandibulă și din maxilar, un rând fiind plasat în celălalt. De la această redundanță a dinților, gura sa era supradezvoltată, iar fața sa semăna cu cea a unei gorile".
Julia și-a petrecut copilăria într-un orfelinat, devenind o celebritate locală. După ce a auzit de ea, guvernatorul statului Sinaloa, Pedro Sanchez, a adoptat-o pentru a-i fi animatoare și servitoare, potrivit The Washington Post. A stat în casa sa până la 20 de ani, după care a decis să plece pentru a se întoarce la tribul său.
Totuși, nu și-a terminat călătoria, pentru că pe drum l-a întâlnit pe M. Rates, un manager care a convins-o să apară pe scenă. Astfel, și-a început cariera în Statele Unite și Europa, luând parte la diferite spectacole.
Julia a avut succes și a devenit cunoscută ca „Femeia maimuță" sau „Doamna babuin". Debutul său a avut loc la Gothic Hall de pe Broadway din New York, în anul 1854. A purtat o rochie roșie și a cântat cântece spaniole. Avea public numeros, dorind să vadă „femeia urs din sălbăticia Mexicului", așa cum era promovată. Un reportaj din acea vreme o descrie în felul următor: „Ochii acestei creaturi ciudate strălucesc cu inteligență, în timp ce fălcile, ghearele și urechile sunt teribil de hidoase... aproape tot corpul este acoperit cu păr lung. Vocea sa este armonioasă, pentru că acest semi-om este perfect docil și vorbește limba spaniolă".
Ideea că Julia era semi-om a fost stabilită de savantul Alexander B. Mott, care a examinat-o și a declarat că este un hibrid între om și urangutan. Managerii Juliei au susținut această afirmație, promovând-o și folosindu-se de această latură animală. În acestea, a fost descrisă ca provenind dintr-un trib dușmănos și greu de guvernat, care trăia cu animalele și ai cărui membri aveau relații sexuale cu ele.
Totuși, Julia era o femeie amabilă și foarte inteligentă, care învăța repede. Astfel, în scurt timp a învățat două limbi străine (limba maternă fiind spaniola), să danseze și să cânte. Adora să călătorească, să gătească și să coasă. De asemenea, se supunea de bună voie cercetării medicale de la acea vreme.
Înainte de a ajunge în Europa, Julia s-a căsătorit cu următorul său manager, Theodor Lent, dar aceasta a avut loc în secret. Mulți credeau că Julia s-a căsătorit din iubire, în timp ce Lent din interes. Totuși, în unul dintre interviuri, Julia a precizat că a refuzat peste 20 de propuneri în căsătorie pentru că bărbații nu erau suficient de bogați.
În ianuarie 1860, în timp ce era la Moscova, a născut un băiat care a murit după doar două zile. La trei zile după moartea băiatului, Julia și-a pierdut viața din cauza complicațiilor, iar ultimele sale cuvinte au fost: „Mor fericită. Știu că am fost iubită".
Soțul și managerul Juliei a vândut corpul soției și al copilului la un profesor de anatomie pe nume Sukolov, din Moscova. Acesta a îmbălsămat corpurile și le-a afișat publicului. Atunci când Lent a auzit de succesul expoziției, a cerut corpurile înapoi. După ce le-a căpătat, în următorii șase ani, Lent le-a expus în diferite expoziții din întreaga lume.
În acest timp, managerul a întâlnit-o pe Marie Bartel, care semăna cu Julia pentru că suferea de aceeași condiție. A profitat de poziția ei și s-a însurat, redenumind-o Zenora Pastrana, prezentând-o ca sora Juliei. După ce a murit, a mumificat corpul și a prezentat-o la fel cum a făcut cu Julia.
Corpurile au fost furate, ajungând în Norvegia, de unde au fost recuperate de autorități în 1967. Corpurile au fost ținute la Universitatea din Oslo până în 2005, când au fost returnate în Mexic. Abia în 2013, pe 12 februarie, Julia Pastrana, considerată „cea mai urâtă femeie din lume", a fost îngropată.
Sursa: (www.descopera.ro)
