Cu mult timp în urmă a trăit un rege bogat care avea patru neveste, iar dintre acestea, regele o iubea pe cea de-a patra cel mai mult și o împodobea mereu cu bogății.
Regele o iubea, de asemenea, și pe cea de-a treia sa soție și mereu se lăuda cu ea când vizita regatele vecine. A doua soție a regelui era bună la inimă și grijulie, confidenta și consilierul său de încredere în momente dificile. Prima soție, însă, deși era devotată, loială și îl iubea profund, nu prezenta interes pentru rege, și el avea tendința să o ignore.
Într-o zi, regele s-a îmbolnăvit și și-a dat seama că viața lui avea în curând să se sfârșească. Atunci s-a gândit la viața de lux pe care a trăit-o și s-a temut că va rămâne singur pe vecie când va muri. El a întrebat-o pe a patra sa soție:
„Te-am iubit cel mai mult și am avut mare grijă de tine. Acum, că mor, mă vei urma pentru a-mi ține companie?"
„În niciun caz", i-a răspuns ea și a plecat fără să mai spună niciun cuvânt.
Trist, regele a întrebat-o și pe cea de-a treia soție, apoi și pe a doua, dar niciuna nu a vrut să renunțe la viață, de dragul lui. Apoi, regele, cufundat în tristețea lui, a auzit o voce: „Voi pleca cu tine și te voi urma, indiferent unde te duci". Regele s-a uitat în sus și acolo era prima lui soție. Ea era atât de slabă și subnutrită... Plin de tristețe, regele a zis: „Ar fi trebuit să am mult mai multă grijă de tine când am avut ocazia!
