„Faptul că președintele Iohannis a ascultat imnul secuiesc stând în picioare, arată faptul că el respectă imnul secuiesc. Primirea steagului secuiesc, dând în schimb tricolorul, arată că președintele României recunoaște steagul secuiesc" (Z. Semjen, viceprim-ministru în Guvernul Ungariei).
Aflat în „focul" campaniei electorale, pentru ocuparea fotoliului prezidențial de la Cotroceni, Iohannis nu a uitat să mulțumească (și) unei „portavoci" fervente antiromânești, Lászlo Tökés, care și-a declarat public susținerea pentru turul II, acesta exprimându-și convingerea că actualul președinte „va rezolva idealurile poporului secuiesc (?) din Transilvania"! Și chiar dacă acest mare iubitor al ideii de protectorat în Transilvania s-a înșelat, el fiind ales europarlamentar (în 2014) pe listele Fideszului din Ungaria, să poată spune, totuși, că președintele Iohannis nu l-a dezamăgit întru-totul, căci în 2017, într-o vizită a sa la Miercurea Ciuc, nu numai că a primit un steag secuiesc pe care erau trecute și procentele mari obținute de la maghiarii din Harghita și Covasna, nu doar că a ascultat în picioare intonarea unui „imn secuiesc" neoficial în România (refuzând într-o manieră ofensatoare să se întâlnească acolo cu reprezentanții din Forumul Civic al Românilor din Harghita și Covasna, conduși de Ioan S. Pop), dar, anterior, ne și uimise cu nonșalanța de a nu promulga legea ca Avram Iancu să fie cinstit ca Eroul nostru național și de a promulga în schimb (în 2015) Legea pentru instituirea Zilei Limbii Maghiare (sărbătorită la 13 nov.)!
Nu putem, totodată, uita nici că la amintita vizită, de la Miercurea Ciuc, lui Iohannis i s-a atras atenția, de către președintele C.J. Harghita (S. Tamás), că trebuie respectată Declarația de la Alba Iulia, în care se vorbea despre o „deplină libertate a popoarelor conlocuitoare"... Lăsând însă la o parte faptul că maghiarii din România au căpătat o libertate și niște drepturi speciale pe care nu le avem nici noi (românii), nici românii din Ungaria, Bulgaria, Serbia, Ucraina și Grecia, aș dori să adresez câteva întrebări legitime către acei maghiari iubitori de șovinism, intoleranță, discriminare, separatism, rasism, epurare etnică:
Ei, maghiarii, de ce nu au semnat și respectat Actul unirii românilor, de la Alba Iulia, din 1918? De ce desconsideră sărbătoarea de suflet, de la 1 Decembrie 1918, considerând că Ziua Națională a României este o „zi de doliu" pentru ei? De ce ne denaturează trecutul prin proiectul legii (din 2018) ca sărbătoarea maghiarilor din România să fie la 15 martie, o zi care ne amintește atât de faptul că Ungaria proclamase anexarea
Transilvaniei, cât și de consecințele uciderii în masă a românilor de către unguri? De ce ne deznaționalizează prin „biciul" CNCD, condus de maghiarul A.F. Csaba, din 2005 (fostul consilier al marelui antiromân M. Bela), instituție dovedită ea însăși, de instanțele de judecată românești, că girează - prin hotărâri eronate - discriminarea pe criterii etnice? De ce ne fură bani (numai în 2016 au beneficiat de 22,8 milioane euro), printr-un UDMR finanțat de stat și ca partid politic și ca organizație civilă, ceea ce este practic un lucru inedit și singular în Europa? De ce UDMR și „preoții" maghiari din Baia Mare au adresat un Apel, în 2017, cerând maghiarilor să nu mai recurgă la căsătorii cu românii și să nu își mai lase copiii să se joace cu cei români? De ce UDMR, PCM și PPMT nu respectă Constituția României, semnând, în 2017, o Rezoluție comună pentru a cere autonomia teritorială a unui ținut care nu a existat niciodată în Istoria Românilor? La toate aceste întrebări sunt datori să răspundă, în fața propriilor conștiințe și a lui Dumnezeu, nu doar maghiarii din țara noastră, ci și instituțiile abilitate ale Statului Român și, în virtutea competențelor sale constituționale, chiar actualul președinte, Iohannis, aceasta dacă, bineînțeles, nu va fi prea preocupat, cum ne-a obișnuit să fie în marile noastre sărbători, fie cu exoticele sale excursii în străinătate, fie cu atitudini contrare nouă (cum a făcut când, sub pretextul tragediei din clubul „Colectiv", a anulat Recepția oficială de Ziua Națională a României etc.)!
Din păcate, cu toate că pozează în justițiar, președintele Iohannis nu s-a folosit niciodată de prerogativele sale, constituționale, pentru a se adresa la nivel de omolog, ori în plenul Parlamentului sau în conferințele de presă, pentru a sancționa declarativ derapajele spinoase provocate de extremiștii maghiari din Transilvania și de „prietenii" din Ungaria, știut fiind că Guvernul Ungariei a cerut, în 2016, ca diplomații maghiari să nu participe la Recepția Zilei Naționale a României, nu a respectat tratatele de extrădare pe care le-a semnat (nu vrea să pună în aplicare mandatele internaționale de arestare a maghiarilor condamnați pe teritoriul României pentru crime, evaziune și corupție), nici nu s-a sfiit să practice o perfidă maghiarizare a românilor (prin acordarea dublei-cetățenii, având ca scop final internaționalizarea problemei Transilvaniei, la Bruxelles, unde maghiarii speră să se poată „contabiliza" cât de mulți cetățeni unguri sunt în România)!
(Va urma)
