Câteva întâmplări neîntâmplătoare, petrecute în preajma declanșării Revoluției de la 1848, a românilor transilvăneni: generalul Gheorghe Maghieru (1808-1880) concluziona din București, „ungurii ne urăsc, în timp ce austriecii ne disprețuiesc și ne mint cu nerușinare", iar baronul Õtvõs, pe acea vreme ministrul Culturii și Educației la Budapesta, spunea despre „Pastorul cel bun al Ardealului", fost coleg de-al său de școală: „Șaguna are minte cât o jumătate de țară"; • Mao Zedong (1893-1976), unicul și eternul fiu iubit al marelui popor chinez, era ferm convins că „Prima obligație a unui conducător este să dea de mâncare poporului, după care putem vorbi de libertate, democrație și de drepturile omului"; • „Ce e aia facultate de ziaristică?", se întreba retoric, la vremea lui, talentatul prozator-gazetar Geo Bogza (1908-1993), după care și-a răspuns lui și studenților săi literați: „Ziaristica e un dat care-l ai sau nu îl ai. Te naști cu el. Ziaristul e un om hărăzit să vadă altfel decât ceilalți oamenii, să scrie de toate în fiecare zi"; • Folclor contemporan contrafăcut: „Tot pe drum, pe drum,/ Și la mândra nicidecum!/ Tot pe drum, pe drum de piatră,/Să admir natura toată"; • Pretențiile au crescut proporțional cu nivelul scăzut al vieții majorității românilor; • Răspunsul surprinzător al unui gropar (nu de România muribundă, ci de morți adevărați), la întrebarea întrebătoare: De ce și pentru ce tot mai puține morminte noi din cimitirele românilor nu mai au cruci din lemn și nici din fier, ci numai din marmură sau beton-armat?! Și tot el ne răspunde: Lemnul se fură, ziua în amiaza mare, ca lemn de foc, iar fierul ca fier vechi. Între răufăcători găsindu-se atât săpătorii de morminte, cât și constructorii de monumente; • Cum „Lenea e obiceiul de a te odihni înainte de a te obosi", am cunoscut mulți „săraci puturoși" care își beau și își fumează nu numai ajutorul social sau de șomaj, ci și mica indemnizație pentru creșterea și școlarizarea copiilor familiilor lor; • Două adevăruri tare adevărate ale vieții omului: „Recunoștința este memoria inimii, iar moartea face parte din viață"; • Cineva mai supărat și mai întristat decât mine, mi-a trimis lista lungă a răutăților acestei lumi ca nelumea, între care: sclavia financiară capitalistă, nesiguranța zilei de mâine și de poimâine; nedreptatea peste nedreptate, abuzul peste abuz, lipsa de onoare, bun simț sau demnitate; brutalitatea întâlnită la tot pasul; ura, nebunia, mânia, perversitatea, viclenia… Iar peste toate tronează năuca sete de bani și de putere, dominația iluzorie a lumii, a continentelor, a țărilor, orașelor, satelor, cătunelor și familiilor. Ca urmare, de o bună bucată de vreme s-a schimbat și muzica, și filmul, și teatrul, și pictura, și desenul animat pentru copii (devenind înspăimântător), și moda de purtat haine și încălțăminte, și literatura și civilizația în general. Toate la un loc devenind din ale frumosului în ale urâtului. Îndeajuns doar un singur exemplu: pantalonii zdrențăroși care pocesc orice siluetă feminină și bărbătească. Iată de ce și pentru ce fața lumii este tot mai tristă și pestriță! Scriam cândva, și nu-mi iau cuvintele înapoi, că tot mai rar se întâmplă ca anotimpurile calendaristice să își respecte lunile, săptămânile, trimestrele și semestrele. Ca urmare, cu greu simțim diferența nu numai între toamnă și iarnă, dar și între primăvară și vară; • Două ipostaze ale apei: Dacă lipsește, mori de sete, dacă-i prea multă te inundă și mori înecat. În timp ce înțelepții o folosesc cu grijă, proștii, puturoșii și tembelii își bat joc de ea și se vaită; • Căutați răspunsul la o întrebare care ne este teamă să o punem, pentru că într-un anumit fel ne privește și pe noi, românii: De ce și pentru ce, atât rușii sovietici (din trecutul nu prea îndepărtat), cât și cei actualmente federalizați, cu toate că i-au bătut pe nemți, trăiesc mai rău decât învinșii?!; • Talentatul scriitor-grămătic și comentator sportiv, Radu Paraschivescu (n.17 feb. 1971, Zimnicea), se întreabă și ne întreabă ironic, într-una dintre recentele sale scrieri, dacă ne imaginăm cumva „ce se întâmplă cu creierul dacă înveți cuvinte noi în timp ce faci sex". Eu zic că e încă o năstrușnică și surprinzătoare aberație neliterară!; • În aceeași notă, o zicală din bătrâni glumește și spune că „Sexul repetat desfundă nasul înfundat". Mărturisesc că eu am încercat și m-am convins că nu-i adevărat, de vreme ce am mereu nasul înfundat! Numai că între timp am deprins să mă consolez cu spusa, înțeleaptă a fierarului-potcovar al satului sibian Chirpăr, Nicolae Humuzău, care sună cam așa: „Omul cu suflet bun, niciodată nu-i bătrân!"
