Psihologul Lenke Iuhoș: „Empatizează cu o persoană bolnavă și poți face minuni în procesul ei de vindecare" Cum să înțelegem trăirile unei persoane bolnave?

Distribuie pe:

Să înțelegem un bolnav este primul pas în vindecarea lui, deoarece boala apare atunci când ne așteptăm mai puțin, iar confuzia și nevoia de înțelegere sunt primele stări care inundă mintea unui pacient.

În opinia cunoscutului psiholog Lenke Iuhoș, schimbările radicale provoacă nevoi, demonstrate prin comportamentul bolnavului, iar orice confruntare cu o situație stresantă provoacă un șir de așteptări personale, care diferă în funcție de percepția bolii de către pacient.

„Comportamentul specific bolnavului are o formă adaptabilă, cu elemente care chiar descriu asumarea rolului de bolnav. Altfel spus, persoana bolnavă se adaptează la circumstanțele induse de perioada de criză. Atitudinea celor din jur - specialiștii, familia, prietenii - poate ameliora sau, de ce nu, agrava starea psiho-emoțională a bolnavului, care se observă imediat în comportamente mici, poate chiar neobservabile; însă aici pornește ideea susținerii unui bolnav, iar sfatul meu este să-i acordăm atenție sporită", explică psihologul Lenke Iuhoș.

Care sunt principalele nevoi ale unui bolnav?

1. De a fi informat!

„Simptomele, modificările substanțiale în stilul de viață cer răspunsuri la unele întrebări formulate în starea de suferință: De ce eu?, Ce se întâmplă?, Cum pot să mă vindec? Este o nevoie care, dacă e îndeplinită, reduce starea de negare. Bolnavul poate primi și chiar interioriza informații despre diagnostic, tabloul bolii, tratament, evoluție, posibilitățile de recuperare, poate înțelege multiplele consecințe. Informațiile primite îmbrăcate pozitiv cresc optimismul persoanei, ceea ce îi dă un motiv în plus în lupta cu boala", declară Lenke Iuhoș.

2. De a fi înțeles!

„Pacientul poate simți deseori că nu e înțeles, că ceilalți se distanțează. Boala nu e ușor de înțeles de persoanele din jur. E drept că oamenii nu înțeleg de multe ori ce se întâmplă în viața lor, darămite să mai înțeleagă și pe alții. Orice situație neînțeleasă are o greutate, dar nu e scuză ca o persoană să nu se comporte empatic cu un bolnav. Dispunem de capacitatea de a ne pune în situații trăite de semeni, este un sentiment înălțător, chiar divin; este vorba de empatie. Nu e greu să ne alegem comportamentul, să alegem cuvintele în discuțiile cu bolnavii, fără să-i învinovățim de starea lor de sănătate", este de părere psihologul Lenke Iuhoș.

3. De a fi respectat!

Respectul e cerut în starea de disconfort. Apariția stării de neputință și schimbarea rolului impus de boală pot naște sentimentul de inferioritate, care prin lipsă de respect poate alimenta în profunzime starea emoțională a pacientului. Respectul față de boala sa, un șir de comportamente care să simtă că cel din jur îi acordă atenție activă, sunt gesturi care îi dau curaj unui pacient, continuă psihologul.

4. De a se simți mai puțin anxios!

„Anxietatea provocată de boală este deranjantă, poate duce la dezvoltarea negărilor în reușita recuperării. Starea de anxietate declanșată poate fi redusă foarte ușor ascultând dorințele bolnavului: dorește să fie vizitat de cineva, dorește să aibă un confort fizic plăcut, haine curate, alimente etc. Anxietatea este un răspuns emoțional la boală înainte de diagnostic, neliniște provocată de necunoașterea procedurilor medicale, emoții disfuncționale legate de evoluția bolii", explică specialistul.

5. De a avea control!

„Lipsa de control strică autonomia personală. Neputința în «nu știu» sau «cum va fi» poate dezvolta depresie prin pierderea independenței. În acest caz, e preferabil să nu lovim în bolnav cu cuvinte aruncate haotic. Cuvinte precum «Stai și odihnește-te, ai nevoie de multă odihnă, noi suntem alături» - sunt cuvintele mult așteptate de o persoană bolnavă. Pacientul caută înțelegere, nu își dorește să se simtă inferior, oferă-i controlul, fă-l să se simtă puternic", declară psihologul Lenke Iuhoș.

6. De a-și păstra demnitatea!

„Demnitatea alimentează starea de bine. Boala schimbă multe aspecte în viață, sentimentul de neajutorare alimentat de cei din jurul bolnavului poate fi interpretat greșit de pacient. Acesta va reacționa cu furie la prezența unor persoane, la modificări aduse în protocolul medical, la vorbe cu multe conotații. În rolul de bolnav apare și depersonalizarea, ruptura de viața de dinainte, tipic în mediul spitalicesc, totul e nedrept pentru el. În astfel de cazuri e bine să se știe de această confruntare personală, să se acționeze prin asistare, suport pozitiv, crescând imaginea de sine a pacientului. Cunoașterea nevoilor unui bolnav reduce timpul de recuperare, costurile suplimentare, facilitează adaptarea persoanei la boală", explică psihologul Lenke Iuhoș.

După boală…

Dacă lupta cu boala se termină cu bine, începe o nouă etapă a vieții: recuperarea. Cu siguranță multe nu vor mai fi ca înainte, prin urmare, este foarte important ca pacientul să se străduiască să-și iubească viața; să trăiască conștient având în vedere recomandarea medicului, să desfășoare activități care sunt cu adevărat legate de prezent. Cel mai important lucru este acela de fi ocupat cu viața în mod plăcut, deoarece este cel mai bun instrument împotriva anxietăților și temerilor, conchide psihologul Lenke Iuhoș.

Lasă un comentariu