„La început a fost TERRA, adică PĂMÂNT. Cuvânt muzical, rotunjit de climatul mediteranean. Dar asprele vijelii ale neîncetatelor încălcări de neamuri străine, în drum spre apus, sau a acelora ce, dinspre sud-est, au vrut să fie aici stăpâni, au asuprit cuvântul inițial și i-au dat acel caracter bărbătesc și dârz, asemenea țăranilor, adică a celora care au locuit dintotdeauna în această țară. Zbuciumata istorie a acestui popor a legat pentru eternitate țăranul român de țara românească, de țăranii săi. Astfel TERRA a încetat să mai fie pur și simplu pământ pentru a deveni ceva mai mult, mai de preț: PATRIE. Cum s-a produs această transformare? Va fi încă un mister, mai mult decât lingvistic, dar și trăinicie a legăturii sale cu țara, din care nimic și nimeni nu l-a clintit. «TERRA BLACHORUM» pomenită în primele mărturii, scrise acum multe secole, a rămas până astăzi ȚARA ROMÂNEASCĂ țara țăranilor români. Așa de mult s-au legat aceste două cuvinte între ele, încât din momentul din care o parte a VECHII DACII a devenit un stat de sine stătător, acest stat, oficial numit ROMÂNIA, pentru țăranii români din afara frontierelor ei, devenise pur și simplu ȚARA cu litere mari.
Miron Nicolescu (1903-1975), matematician și savant român, membru titular al Academiei Române. După terminarea liceului la București a urmat cursurile Facultății de Matematică a Universității București în 1924, după care a plecat la Paris, unde s-a înscris la „Școala Normală Superioară" de la Sorbona. În anul 1928 și-a luat doctoratul sub îndrumarea lui Paul Monte. După întoarcerea în România a predat la Universitatea din Cernăuți, iar după 1940 a fost numit profesor la Universitatea din București. În 1963 a devenit director al Institutului de Matematică al Academiei Române, iar din anul 1966 până la moarte a fost președintele ales al Academiei Române. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România și apoi membru titular din anul 1938. La congresul internațional al Matematicienilor de la Vancouver, Canada, în 1974 a fost ales vice-președinte al „International Mathematical Union". În orașul Giurgiu, orașul natal, o stradă îi poartă numele în semn de prețuire a muncii științifice.
***
„OMUL este dintru început proprietatea lui Dumnezeu și devine așa ceva abia prin autodeterminarea sa. Autodeterminarea are să accepte ceea ce există deja, ceea ce este dat... Libertatea autentică nu este acea libertate de alegere raționalistă, ci voința de ascultare față de Dumnezeu, cel care ne cheamă la comunicarea cu sine. Ca libertate a unei ființe create, libertatea nu-și poate avea sensul în posibilitatea de a tăgădui starea de dependență de Dumnezeu a subiectului, ci numai deciziunea pentru această dependență".
Emil Brunner (1899-1966), teolog elvețian extrem de influent, asociat, alături de Karl Barth, mișcării neo-ortodoxismului sau teologiei dialectice. El a respins portretizarea liberală a lui Iisus Hristos ca un om deosebit de respectabil. A susținut în schimb că Iisus a fost Dumnezeu întrupat și central mântuirii. Brunner a încercat să găsească o poziție de mijloc în disputa dintre arminieni și calviniști, afirmând că Hristos stă între suveranitatea lui Dumnezeu față de omenire și acceptarea liberă de către om a darului mântuirii făcut de Dumnezeu.
***
„OMUL nu este numai o inteligență, ci în același timp este și o „CONȘTIINȚĂ". Având rațiune, omul caută adevărul; având conștiință, el caută binele. Acest bine el se simte obligat a-l realiza și față de dânsul, ceea ce se cheamă «Morală individuală», față de celelalte ființe cu rațiune și cu conștiință care seamănă cu dânsul, ceea ce se cheamă «Morală socială»".
Louis Bourgeois (1510-1559), scriitor, compozitor francez
***
P.S. „Nimeni să nu vă judece pentru mâncare sau pentru băutură, sau cu privire la vreo sărbătoare, sau lună, sau sâmbete, care sunt umbra celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos" (Coloseni 2, 16-17).
