Toamna anului 1918 aduce o nouă intensificare a acțiunilor românilor americani pentru sprijinirea României, pentru mobilizarea cercurilor diplomatice americane. O excelentă impresie face, în cercurile oficiale ale statului, Legiunea românilor americani care se contura tot mai hotărât în peisajul politic al Statelor Unite. America și Românul intensifică apelurile la înscrierea românilor în legiune. Rostul principal al acesteia era mai ales acela de a arăta aliaților hotărârea de luptă a românilor care pe alte fronturi se și realiza. Se distingeau în acest sens Legiunea Română din Franța, Legiunea Română din Italia și Legiunea Română din Siberia.
Presa românească din America voia și încerca să susțină atât moralul românilor americani, cât și pe cel al românilor de acasă. Astfel scriind despre foametea din Ardeal, arată că în ciuda suferințelor și lipsurilor, românii îndură și rabdă pentru că văd cum se apropie, inexorabil, ceasul libertății.
America prelua și articole din presa americană privind România. Unul dintre cele mai interesante fiind semnat de Alice J. Lupear, Va rezulta din război unirea tuturor românilor într-un stat?, publicat în The Indianapolis Star.
Ca rezultat al victoriilor tot mai categorice ale aliaților și a intensificării luptei curajoase a românilor, visul unirii se apropia tot mai mult de realizare și America vestea cu entuziasm că: „românii din Transilvania, Banat și Ungaria și-au proclamat independența. Consiliul Național (Român) a trimis un ultimatum guvernului ungar ca să evacueze toate ținuturile românești și să-i predea administrația, justiția, terenurile și toate proprietățile publice și puterea politică autorităților Consiliului Național Român", iar în 7 decembrie 1918, tot în America putem citi următorul comunicat: „Știri sosite prin Amsterdam și deci trecute prin strecurătoare nemțească și ungurească ne dau amănunte despre proclamarea independenței ținuturilor românești de către Ungaria și unirea lor cu România.
Românii din Transilvania, din comitatele învecinate și Banat au ținut o Adunare Națională la Alba Iulia, la care au fost reprezentate prin delegații lor toate ținuturile românești din fosta Ungarie".
Alte titluri ce însemnau evident un ecou al Marii Uniri erau menite să electrizeze pe românii americani: „Zile mari în Ardeal și Banat", „Ce se petrece acasă ?", „Românii din Transilvania revoltați contra tiraniei ungurești".
Celebrul ziarist Frank H. Simonds scrie și el despre „România nouă ", ca urmare a unirii Transilvaniei cu patria mamă, prin votul Adunării Naționale de la Alba Iulia.
Sub titlul Cuvântul președintelui Wilson, se aducea la cunoștință opiniei publice mondiale că Liga Națională Română din America a obținut promisiunea solemnă de la președintele Woodrow Wilson că la tratativele de pace, românilor li se va face dreptate, așa încât, pot să meargă „sute de delegații ungurești" la Washington, poate să se facă o „propagandă cât de intensă, agitații cât de mari contra României Mari - ele nu vor duce la niciun rezultat". Sprijinul american dat României este dezbătut și în numeroase alte articole; din ele mai cităm doar Cel mai puternic reazem, în care se comenta: „Așadar, dreptatea aspirațiilor românilor de pretutindeni este pe deplin recunoscută de guvernul Americii care ne asigură în același timp tot sprijinul său întru desăvârșirea lor".
Între articolele ce consemnau orientarea diplomației americane spre sprijinirea României, un loc important îl ocupă și comunicatul Ligii Naționale Române, care-i punea la curent pe românii americani cu cel mai ferm gest în acest sens, Nota din 6 noiembrie 1918, a guvernului american către guvernul României prin care „aprobă pe deplin toate aspirațiunile românilor de pretutindeni și dreptul nostru de a fi uniți de la Nistru și până la Tisa într-o singură țară".
Semnificativ este și articolul lui Iulius. E.V. Ioanovîci, intitulat Mai frumos ca-n vis..., în care descria entuziasmul fără margini al românilor americani la aflarea știrii că „100.000 de delegați ai românilor din toate părțile locuite de români ale țării ungurești s-au întrunit la Alba Iulia, unde s-a proclamat unirea Ardealului cu România".
Și Românul publică fericita veste pentru întreaga națiune sub semnătura lui Vasile Stoica: „Românii din Transilvania, din comitatele învecinate și Banat au ținut o adunare națională în Alba Iulia, în care au fost reprezentate toate ținuturile românești din fosta Ungarie prin delegații lor. Adunarea, în frunte cu Comitetul Partidului Național, a proclamat unirea cu Regatul Român a tuturor ținuturilor românești".
În preajma unirii și imediat după realizarea ei, cele două importante ziare românești susțineau intens Liga Națională Română, care cuprindea toate asociațiile românești, având ca obiectiv coordonarea întregii mișcări naționale din emigrație, și apoi, reconstrucția României noi.
Este interesantă reacția ungurilor naționaliști, inamici ai aliaților care au proiectat la Pittsburg, în Statele Unite, o adunare de protest împotriva unirii Transilvaniei cu România, numai că puternica organizație de stânga a imigranților unguri din Pittsburg a contracarat această acțiune naționalistă, cerând guvernului american și administrației orașului Pittsburg „să nu încuviințeze o asemenea adunare ungurească, că nu e cu dreptate (sb. ns.)".
După realizarea marelui act istoric al Unirii Transilvaniei cu România, presa noastră din America va consemna numeroase adunări în care românii americani își exprimă bucuria pentru realizarea visului secular și își mobilizează eforturile pentru a pune pe picioare un atât de necesar Fond pentru reconstrucția Transilvaniei.
Mii și mii de români americani vor face tot ce le stă în putință să se întoarcă acasă în Transilvania cu unelte, cu animale, cu semințe și bani, pentru a pune serios umărul la reconstrucția țării, trecută printr-un război atât de pustiitor, cu speranța fermă într-o viață mai bună și mai demnă în propria lor țară, înțelegând că experiența și economiile lor modeste în dolari, vor reprezenta o sursă importantă pentru progresul patriei visate: România Mare.
Desigur, lupta pentru Marea Unire oglindită în presa românească din America este mult mai cuprinzătoare și cercetarea ei rămâne deschisă. Noi nu am făcut altceva decât să punctăm succint și în linii generale doar câteva aspecte mai relevante ale problemei.
(Va urma)
