După ce în studiul anterior am analizat ecoul unirii Transilvaniei cu România în presa românească din Statele Unite și care, după cum era de așteptat, a fost unul plin de entuziasm, pentru a avea o imagine cu adevărat cuprinzătoare și completă asupra impactului acestui eveniment (atât de important pentru noi, românii), am cercetat, atât cât ne-a stat în putință și în presa americană, concentrându-ne asupra unor jurnale mai cunoscute, în special, asupra celor din zonele în care erau stabiliți mai mulți imigranți români.
De la început, trebuie să spunem că pe vastul teren al presei americane, Transilvania, ba chiar România, departe de a constitui un subiect major, se pierde în imensitatea informațiilor privitoare la războiul ce abia se terminase, la perspectivele păcii și la alte evenimente majore de pe mapamond.
Cu toate acestea, nu fără greutate, am depistat totuși, cât de cât, reflectarea momentului nostru istoric în șapte ziare mai importante, în afara lui The New York Times (al cărui articol, din 11 decembrie 1918, constituia până acum unica semnalare publicată).
Lăsând la o parte faptul că Unirea Transilvaniei cu România, așa cum am spus mai sus, nu prezenta un eveniment de primă mărime pentru presa americană în general, trebuie să subliniem și faptul că știrile din Europa ajungeau cu destulă greutate în Statele Unite. Așa, de exemplu, cea mai timpurie semnalare a evenimentului care ne interesează a sosit în S.U.A. printr-o telegramă via Amsterdam, la 4 decembrie 1918.
În pofida interesului minor al jurnalelor americane față de evenimentul nostru istoric, el se reflectă totuși în cele 7 jurnale cercetate și un fapt rămâne cert: lobbyul românilor, oricât a fost el de firav, a avut totuși o audiență pozitivă atât la oficialități, cât și în presă, după cât am putut constata. Așa încât, opinia publică americană a fost corect informată asupra marelui nostru act istoric, toate cele șapte ziare cercetate dovedind o simpatie fără rezerve față de români și împlinirea aspirațiilor lor legitime.
Ne-am limitat la cercetarea respectivelor ziare doar din luna decembrie, deoarece, în lunile următoare, știrea nu mai era „proaspătă", intervenind alte și alte evenimente, atât în România, cât și, evident, pe întinsul întregii planete.
Cele șapte surse cercetate privind unirea Transilvaniei cu România (dar și a Basarabiei și Bucovinei) au fost: 1) The Evening World; 2) The New York Tribune; 3) The Indianapolis Star; 4) Courier des Etats-Unis; 5) Boston Herald; 6) The Evening Sun și 7) The Washington Evening Star.
Cronologic, așa cum am menționat mai sus, informațiile se încadrează toate în luna decembrie, începând cu ziua de 4, continuând cu 10-16-21-25-30 și 31 decembrie.
Două articole dintre cele 8 sunt scrise de cunoscutul ziarist și istoric militar Frank H. Simonds care, după cum consemna și Vasile Stoica, a susținut mult cauza României, iar altul, poate cel mai frumos, poartă semnătura ziaristei Alice J. Lupear, născută pe tărâmurile Transilvaniei și devenită ulterior cetățean american. Celelalte cinci articole nu sunt semnate. Cu excepția unui singur articol care confundă Alba Iulia cu Sibiul, toate celelalte sunt bine documentate, iar Frank H. Simonds, în special, încadrează cu obiectivitate problemele României în contextul european, dovedind o adâncă înțelegere a aspirațiilor ei.
(Va urma)
