De-a lungul timpului, în vremuri de cumpănă, s-au ridicat cu tărie, de pe acest binecuvântat pământ românesc, nenumărați români curajoși care, riscându-și viața și punându-și în primejdie existența propriilor familii, s-au făcut pe sine „borne" de netrecut în fața dorinței maghiarilor de a ne cotropi Țara și a ne deznaționaliza. În continuare, v-aș reaminti doar câteva nume, de eroi, care s-ar vrea a fi șterse, de către globaliști, din Istoria neamului nostru:
- Mihai Viteazul, „craiul" care a invocat numele lui Hristos în fața marilor puteri, i-a ridicat pe românii din Transilvania în funcții politice și militare tocmai pentru că, așa cum susținea italianul P. Giorgi, el nu se încredea în unguri;
- Avram Iancu, supranumit și „crăișorul munților", considera că între români și unguri numai sabia decide. Și-a ridicat „pumnul" în fața iureșului maghiar, slujindu-i pe românii asupriți din Transilvania. În 1849, a plecat la Viena să caute dreptate, devotat cauzei naționale, dar timp de 10 luni nu a fost primit în audiență la niciun nivel;
- Alexandru Papiu Ilarian, revoluționar pașoptist, afirma: „Noi vrem să fim numai români, nu unguri" („Românul", 18-19 sept. 1861, București);
- Mihail Kogălniceanu, unul din modernizatorii statului nostru, preciza: „am deplâns linia de purtare a o mare parte din maghiari către români";
- Ioan Rațiu, președinte al PNR, s-a văzut pus în situația ca, în contextul instaurării dualismului austro-ungar în Transilvania în 1867, 3.000 de unguri cu ciomege să îl amenințe că îi vor distruge casa;
- Nicolae Bălan, mitropolit ortodox al Transilvaniei, a repudiat dictatul de la Viena, din 1940, votând împotrivă (alături de alți 9 români) în Consiliul de Coroană al României și refuzând, în fața regelui Carol al II-lea, în numele Bisericii lui Hristos, cedarea nord-estului Transilvaniei la Ungaria;
- Iuliu Maniu, în contextul raptului teritorial transilvan din 1940, a redactat un Memoriu către românii din Transilvania și le-a cerut ca, la nevoie, să onoreze pe cei 800.000 de români căzuți în Războiul Reîntregirii și să fie gata de rezistență armată;
- Radu Ceontea, un incontestabil lider patriot, a fost „piatra" neclintită din calea „șuvoiului" neorevizioniștilor maghiari, de la Tg.-Mureș, din martie 1990. S-a retras din Tg.-Mureș într-un sat sibian uitat de lume, la Dobârca, unde a decedat, departe de târgumureșenii pe care i-a slujit fidel, la 13 decembrie 2006. Ulterior, patrioții români l-au readus și reînhumat la Tg.-Mureș. A fost, la momentul potrivit, omul providențial pentru Transilvania;
- Paul Keller, general, a declarat la Tribuna oficială de la Alba Iulia, cu ocazia aniversării a 72 de ani de la Marea Unire, că doar Armata a IV-a a Transilvanei, singură, nu are nevoie mai mult de 48 de ore pentru a reașeza opinca românească pe clădirea Parlamentului Ungariei;
- Nicolae Iorga, cel mai mare istoric, ne-a relatat în scrierile sale despre abuzurile nobilimii maghiare în Transilvania și, în termeni sugestivi, a scos în relief teroarea horthystă întreprinsă, între 1940-1944, de unguri împotriva românilor transilvăneni;
- Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, a susținut vechimea și conștiința de neam a românilor din Transilvania, lupta îndelungată ca „ora astrală a românilor" să triumfe la Marea Unire din 1918;
- Dinu C. Giurescu, academician, a subliniat trendul accelerat al neorevizionismului maghiar din România;
- Radu Baltasiu, director al Centrului European de Studii și Problemele etnicității al Academiei Române, a subliniat faptul că, din păcate, Statul Român a renunțat în mod inadmisibil la componentele sale suverane în zonele unde etnicitatea este alta decât cea română...
