„Zis-a cel nebun în inima sa: «nu este Dumnezeu»! Stricatu-s-au oamenii și urâți s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege sau cel ce caută pe Dumnezeu. Toți s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut; Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. Oare nu se vor înțelepți cei ce lucrează fărădelegea?" (Psalmul 13).
Regele David (1040-970 î. Hr.), personaj biblic ce a fost, conform Bibliei ebraice și Coranului, al doilea rege al Regatului unit al Israelului, succesorul lui Saul și tatăl lui Solomon, și conform evangheliilor Noului Testament, Matei și Luca, strămoșul lui Iisus. A domnit peste Regatul lui Iuda între 1010-1002 î. Hr., iar peste Regatul unit al Israelului între 1002-970 î. Hr. Viața și domnia sa sunt descrise în: 1 Samuel, 2 Samuel, 1 Împărați și 1 Cronici. Este foarte cunoscut și pentru faimoasa luptă cu Goliat pe care îl învinge cu o praștie. David este un personaj important în tradiția religioasă și culturală evreiască, creștină și islamică. În Biblie, David era regele Israelului și al poporului evreu. Este descris ca un rege înțelept și drept, nu fără greșeli, însă un războinic, muzician și poet apreciat, fiind considerat autorul mai multor psalmi din cartea Psalmilor.
David era din tribul lui Iuda, și își începe cariera în slujba predecesorului său SAUL, regele fondator al Israelului. După moartea lui Saul, David este proclamat rege în Iudeea și reușește acum unirea celor 12 triburi israelite. Având o armată puternică, a întemeiat un adevărat imperiu în Israel. Remarcabil om de stat, talentat comandant de oști și strălucit diplomat.
***
„Putem oare cu rațiunea noastră mărginită, omenească, să ajungem la adevărurile dumnezeiești? La cele veșnice? Vai, noi, orbecăim prin întuneric; Pentru că fără sâmburele de lumină, nu putem înțelege și nici să trăim".
Ion Agârbiceanu (1882-1963), scriitor, ziarist, prozator român, adept al semănătorismului, parlamentar, academician, protopop unit de Cluj. La Budapesta, devine licențiat al Facultății de teologie și Facultății de Litere, secția de limbi clasice, română și istorie. Colaborator literar al mai multor reviste. În perioada 1917-1918 a fost preot militar în corpul de voluntari ardeleni. A fost senator și vicepreședinte al Senatului. Membru corespondent al Academiei Române. A fost înmormântat la Cluj, în cimitirul Hajongard. Mormântul său a fost declarat monument istoric în 2012.
***
„Dumnezeu strigă către noi să devenim fiii Săi, iar noi devenim fii ai întunericului. Pentru puțină miere dăm în schimb toate veacurile. Pentru puțină plăcere, renunțăm la Împărăția lui Dumnezeu. Fericit cel ce a văzut și a înțeles această rătăcire și, înfrânându-se de la plăcerea acestei puține mieri, dorește odihna cea de dincolo.
Gheron Iosif (1897- 1959), scriitor isihast numit și „Isihastul", stareț, este unul dintre cei mai reprezentativi părinți duhovnicești ai secolului al XX-lea de la Muntele Athos.
P.S. „Fericit este omul care a aflat înțelepciune și pământeanul care a dobândit iscusință. Deoarece agonisirea ei este mai de folos decât a argintului și câștigarea ei este mai de folos decât a aurului celui mai curat. Ea este mai scumpă decât pietrele nestemate și nicio comoară n-o poate ajunge în preț" (Septuaginta - Proverbe: 13,15).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
