Expresii expresive

Distribuie pe:

O dorință mai mult decât doritoare: În așteptarea apropiatei Sărbători Naționale a Centenarului Unirii (sâmbătă și duminică, 1 și 2 Decembrie 2018), ar trebui, în sfârșit, să începem a îmbrăca ȚARA în hainele iubirii între toți românii și neromânii trăitori sau netrăitori în România. Să încetăm, odată pentru totdeauna, interminabila vrajbă și ostilitate verbală, scrisă, în imagini și fizică. Să înțelegem până chiar și numai sensul general al spuselor (nu în limba engleză, ci în cea română) „Numărului Unu Mondial în Tenisul Feminin", cumintea și modesta constănțeancă-aromână Simiona Halep, la Festivitatea de premiere a Turneului de la Montreal-Canada. Ea le-a adresat acelor puțini (din cei mulți) spectatori români care fluturau ostentativ Drapelul Tricolor al României și strigau, în gura mare, precum bătăușii de polițiști și jandarmi români (nu străini) din Piața Victoriei a Bucureștiului, să nu pângărească cu vorbele lor urâte până și incinta de sanctuar al unui frumos și educativ sport. Și parcă anticipându-i gândurile, podgorenii Jidveiului, Blajului și Târnavelor au trecut la îmbutelierea „Vinului Unirii", alegând sticle cu etichete frumos colorate în Roșu, Galben și Albastru. Iar mustul, prefăcut în „vin al prieteniei și unirii", are gust de fagure de miere, fiind stors, fermentat și învechit din licoarea celor mai delicioase și nobile soiuri de struguri pur-transilvane: săsescul Neuburger, Feteasca Regală și Bărbătescul Muscat Otonel; • Din mărturisirile vorbite și scrise ale părintelui-profesor Constantin Necula, cadru didactic la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sf. Ierarh Andrei Șaguna", instituție seculară de învățământ superior aparținătoare de mai tânăra Universitate „Lucian Blaga" din Sibiu: „Să avem curajul să iubim iubirea"; „Strada, uneori, se transformă într-o tragică și gălăgioasă turmă analfabetă"; • Spicuiri din ale mele gânduri îngândurate și îndurerate: 1. - Ce mare rușine și păcat că nici măcar în acest început de Mileniu 3, nu suntem în stare să căutăm și să găsim soluțiile cele mai bune de eradicare a foametei și a setei acestei lumi ca nelumea; 2. - Omul ideal este cel care are cap cu multă minte; inimă cu iubire; mâini îndemânatice de lucrat și picioare de alergat pe drumul lung și întortocheat al vieții. Iar dacă acel om mai are și credință în Dumnezeu, atunci nu poate fi decât OMENOS, BUCUROS, ÎNGĂDUITOR, ÎNȚELEGĂTOR, TOLERANT ȘI BINEVOITOR!; 3. - Liniștea este un dar pe care poeții îl știu prețui cel mai bine. Poate și pentru faptul că nu poate fi nici cumpărată, nici vândută, nici înstrăinată și nici împrumutată. Numai bogații și răutăcioșii lumii au cumpărat și continuă să cumpere nu liniște, ci zgomote. Inclusiv cele ale războaielor, autoturismelor și avioanelor lor scumpe, ca și cele ale muzicilor electronice și maneliste, dar și a dansurilor lor enervant de urâțite și golicioase; 4. - Fă-ți griji pentru conștiința ta, nu pentru reputația ta. Conștiința este ceea ce ești tu în realitate, iar reputația ceea ce gândesc alții despre tine; 5. - Lăcomia ne-a strivit sufletele, știința păcătoasă ne-a făcut cinici, iar inteligența cibernetică, distanți și inumani; 6. - Viața este minunată dacă nu îți este teamă să o trăiești în cinste, omenie și cumințenie; 7. - O zi în care n-ai râs cu adevărat este o zi pierdută; • Viața râde de tine atunci când ești nefericit; viața îți zâmbește atunci când ești fericit; viața te laudă atunci când îi faci pe alții fericiți; 8. - Toată lumea l-a lăudat și continuă să-l laude pe savantul evreu, Albert Einstein (1879-1955), omul considerat părintele atomiștilor lumii, deși sunt puține minți luminate care îi înțeleg și aplică corect și umanitar năstrușnicele și complicatele sale formule fizico-matematice; • Când de sărbătoarea creștină a Sfântului Prooroc Ilie (20 iulie 2018) stătea să înceapă secerișul holdelor transilvane, m-am preumblat pe ulițele mândrului sat sibian Cârța, așezat cum nu se poate mai frumos și mai gospodărește în imediata vecinătate a nordului Munților Făgăraș și a Câmpiei mijlocii a râului Olt. Încă un nimerit prilej de a-mi readuce aminte, pentru nu știu a câta oară, că din acel sătuc a pornit spre Regatul Românesc, cu peste 100 de ani în urmă, țărăncuța Ana Munteanu. Nimeni alta decât viitoarea bună mamă a neîntrecutei interprete a melosului popular românesc, Maria Tănase (n. 25 sept. 1913 - d. 22 iunie 1963). De la mama ei auzise, copilă fiind, versurile doinite: „Mă dusei la șezătoare,/ La scaun cu trei picioare/ Scaunul căzu de-a dura,/ Fetele căscară gura", iar de la un țăran, tot ardelean, aciuit la „Grădina cu Flori" din București a tatălui și mamei sale, fetița „Măriuca lui Tănase" a deprins a îngâna versurile: „Frunză verde, frunză galbenă/Tu mă saltă, tu mă leagănă"; • România e Acasă, iar dacă ai urechi să asculți, inimă și minte spre a pricepe, limba română o știe și o vorbește (fără să-i auzi glasul) până și Dumnezeu. Cu precădere în sărbătorile creștine, ale fiecărui An Bisericesc, atunci când este cinstită Preacuvioasa Sfântă Maria și Pruncul Său, Iisus Hristos.

 

Lasă un comentariu