România – 100 În America pentru Unirea Transilvaniei cu România (XLIV) NICOLAE IORGA ȘI ROMÂNII DIN STATELE UNITE ALE AMERICII (1917-1918)

Distribuie pe:

N. Iorga continuă să insereze în „Neamul românesc" știri care reflectă activitatea românilor din Statele Unite. Notează că, în East Youngstown, româncele au constituit un comitet al Crucii Roșii pentru a ajuta România. Se bucură, în alt loc, că profesorul Paul Negulescu de la Universitatea din București este „patronul" Crucii Roșii Române Americane, ca și pentru faptul că o artistă ca Agata Bârsescu dă reprezentații la Youngstown, Cleveland și Detroit, în favoarea Crucii Roșii Române, fiind totodată și mesageră a unității naționale, sau cum se exprima chiar ea însăși: „doresc, cu multă iubire, să ne vedem odată uniți toți românii din lume într-o singură țară și sub un singur steag românesc".

Plină de sarcasm este însă aprecierea lui N. Iorga pe marginea unei remarci a ziarului „America" în care se exprima mirarea de ce România nu avea încă o legație la Washington. Iată explicația lui Iorga: mai demult, afirma el, n-am avut legație fiindcă se socotea că nu era nevoie pentru țară. „Acum [avem] pentru că atâția socot că e de nevoie... pentru dânșii".

Se ocupă de Misiunea Americii în război, de vizita la Iași a generalului american Hugh L. Scott și apoi, mai amănunțit, pe baza știrilor din ziarele românilor din Statele Unite, de Misiunea Română în America. Bine informat de acasă, N. Iorga punea la punct atribuțiile acestei misiuni, care, spunea el, în pofida împuternicirilor mai largi despre care se vorbea în Românul și America, totuși misiunea condusă de părintele Lucaciu (din ea mai făceau parte părintele Ioan Moța și locotenentul Vasile Stoica) nu aveau altă obligație decât aceea „de a explica românilor din America scopurile războiului României". Misiune care a și fost îndeplinită cu mult suflet și competență.

Pentru a reprezenta interesele țării pe lângă cercurile oficiale americane și pentru a li se arăta acestora „dorințele Regelui și fruntașilor țării", guvernul român a numit la Washington, cu mare întârziere, un ministru plenipotențiar care-și va lua în curând postul în primire (este vorba de C. Anghelescu, fost ministru al Lucrărilor publice) decretul de numire în Monitorul oficial din 1 octombrie 1917. Și în numărul următor al „Neamului românesc", Iorga reia problema „Misiunii" părintelui Lucaciu în America, precizând încă o dată că acesta nu avea datoria decât de a lămuri pe ardelenii emigrați asupra „rostului intervenției României în război" și repetând, ușor enervat, că „Din nenorocire, părintele Lucaciu continuă a da călătoriei sale un sens pe care nu-l are", adică unul mult mai larg după credința lui Iorga.

Dacă răsfoim însă „Românul", „Semănătorul" și „America", vom vedea că de fapt presa românilor americani, în entuziasmul ei, este aceea care lărgește sfera atribuțiilor misiunii, nu din vreun motiv meschin, ci pur și simplu din dorința de a atrage atenția, opiniei publice americane, asupra revendicărilor și greutăților României.

Cu multă căldură, întâmpină N. Iorga știrea care anunță iminenta apariție în America a revistei în limba engleză „Roumania", editată de frații Paul Negulescu și G. Negulescu, acțiunea lor, spune istoricul, e cu atât mai lăudabilă cu cât ei au trebuit să se pună la punct atât cu problema românilor, cât și cu limba engleză.

„Misiunea" apare din nou în centrul preocupărilor lui N. Iorga în „Neamul românesc", anunțând că „omul de ispravă, cinstit, dezinteresat și moral care e părintele Moța" a ținut o conferință în biserica românilor din Cleveland, și că șeful „Misiunii" va prezenta președintelui Wilson o Carte a Durerilor - iar în ceea ce privește revista „Roumania" este descris primul număr apărut.

Tot cu ochii pe „Misiunea" românească sunt consemnate atacurile ziarului Szabadság din Cleveland, asupra vrednicului părinte Moța și a locotenentului V. Stoica, precum și poziția favorabilă a principalelor ziare americane care invită ca „Simpatia națională" să fie oferită cu deplină sinceritate „nației care a suferit așa de grozav pentru cauza comună a civilizației".

Discutând despre presa românilor americani, în afara cunoscutelor ziare America și Românul, Iorga menționează și periodicele Semănătorul, Tribuna, Familia, Progresul, Sentinela; cu cea mai mare bucurie însă, anunță apariția foii lui Moța, Libertatea, aceea care anterior apăruse la Orăștie, și în care, rememorează istoricul, a luptat atât de mult pentru cultură și ideea unității naționale. Gazeta fusese mutată de la Orăștie la București, iar acum, părintele Moța o adusese la Cleveland, unde a și apărut primul număr, la 2 august 1917, păstrându-și identică forma veche, spre bucuria ardelenilor săi emigrați. I. Moța va tipări, tot la Cleveland, și suplimentul literar Foaia interesantă.

(Va urma)

 

Lasă un comentariu