Sub titlul „Jos mâinile!"- Clerul ripostează în timp ce politicienii europeni flutură crucifixul", The Wall Street Journal, ziarul cel mai citit din SUA, publică, în ediția sa din 9 august a.c., o interesantă analiză a recentelor evoluții de pe continentul european, ai cărui lideri politici și religioși propun soluții divergente pentru criza identitară provocată de fenomenul migraționist. Iată articolul:
Noua majoritate parlamentară din Italia (coaliția formată din Partidul Liga de extremă dreaptă și Mișcarea Cinci Stele - n. trad.) vrea să expună câte un crucifix în toate clădirile aparținând guvernului, ca „un simbol permanent" al identității creștine a țării.
În toată Europa, naționaliștii și politicienii din noul val susțin și promovează folosirea imaginilor cu simbolistici creștine, în încercarea de a schimba politicile guvernamentale și de a defini Europa drept entitate creștină, ca reacție la recenta imigrație musulmană.
Simbolurile creștine constituie, de mult, o parte vizibilă a vieții publice în cea mai mare parte a continentului, dar noile orientări reflectă o îmbrățișare mai accentuată a creștinismului, considerat ca un element fundamental pentru identitatea Europei.
Aceste mișcări alimentează neînțelegeri între liderii creștini și atrag critici serioase din partea susținătorilor Papei Francisc, potrivit căruia creștinismul îndeamnă la generozitate față de imigranți.
„Crucea este un semn de protest împotriva păcatului, a violenței, a nedreptății și a morții", a scris, luna trecută, pe Twitter, reverendul Antonio Spadaro - sfătuitor apropiat al Papei și editor al publicației Vaticanului „La Civilta Cattolica" (Civilizația Catolică) - răspunzând astfel inițiativei legislative a partidului anti-imigrație „Liga". El a catalogat drept „hulitoare" folosirea crucifixului în scopuri politice și a avertizat: „Jos mâinile!"
Multe partide anti-sistem - o forță în continuă afirmare în politica europeană - susțin că păstrarea identității creștine a țărilor lor presupune închiderea granițelor Europei pentru imigranții musulmani. Aceste formațiuni atrag electorat de la principalele partide care se pronunță pentru adoptarea unui stil mai laic în politica generală.
Timp de câteva decenii, după cel de-Al Doilea Război Mondial, formațiunile politice identificate drept „creștin - democrate" au reprezentat o bază politică de centru-dreapta în Italia, Germania și Olanda. Declinul acestei tradiții, însă, deschide largi oportunități pentru ca naționaliștii și partidele de extremă dreaptă să revendice crucifixul ca aparținându-le în exclusivitate. „Partidele creștin-democrate au văzut identitatea creștină ca pe o modalitate de a-și uni națiunile, nu de a le diviza", a spus Rocco Buttiglione, fost ministru al Cabinetului italian. „Dar ele nu au fost destul de puternice pentru a apăra această identitate. Au diluat-o progresiv, pentru a atrage voturile stângii, iar asta a lăsat un gol imens".
În Europa de Est, liderii catolici au răspuns mai favorabil decât vesticii, eforturilor politicienilor de a lega identitatea creștină de ideile naționaliste.
În Polonia, unde birourile guvernului sunt decorate frecvent cu crucifixuri, mulți episcopi catolici își manifestă deschis simpatia față de politicile restrictive ale partidului de guvernământ privind refugiații. În octombrie anul trecut, capii Bisericii au susținut o rugăciune în masă, numită „Rozariile, la graniță", prin care se opuneau, explicit, imigrației musulmane.
Puțini sunt episcopii unguri care se opun premierului Viktor Orban în acțiunile sale de a re-defini Ungaria ca o țară explicit creștină, închisă pentru non-europeni și luptând împotriva a ceea ce el numește „invadatori musulmani".
Dl Orban folosește termenul „democrație creștină" într-un nou sens: pentru a descrie guvernarea „iliberală" pe care o promovează - un model despre care afirmă că a fost inspirat din exemplul unor națiuni mai autocrate, precum Rusia și Turcia.
În urmă cu 30 de ani, Ungaria era o țară, oficial, ateistă, în spatele Cortinei de Fier, folosirea simbolurilor creștine era considerată un îndemn la răzvrătire, și o alianță „ascunsă" se închega între dizidenți ca dl Orban și reprezentanți ai clerului.
În prezent, numeroși lideri ai Bisericii își exprimă sprijinul pentru prioritățile dlui Orban, inclusiv în ce privește gardul anti-migrație pe care acesta l-a construit de-a lungul graniței sudice a Ungariei, în 2015.
„Sunt total de acord cu premierul", a declarat episcopul maghiar Laszlo Kiss-Rigo, în 2015 - când în Europa criza migrației atinsese punctul culminant - afirmând că Papa „nu cunoaște situația. Nu e vorba de refugiați. Aceasta este o invazie".
Dl Orban, de religie protestantă, „revarsă" asupra Bisericii catolice și a altor religii, subvenții de milioane de dolari și își încheie majoritatea discursurilor cu expresia latină „soli Deo Gloria" („doar a lui Dumnezeu să fie slava").
„Nu e bine, nu e sănătos, e periculos" a spus episcopul Miklos Beer, unul dintre puținii clerici care se opun adoptării de către dl Orban a unui limbaj creștin, în scopuri naționaliste. „Separația dintre Biserică și Stat este un principiu de bază".
Mai mult, unii membri ai clerului spun că Biserica se poate susține singură. „Dacă cineva trebuie să apere valorile creștine, acel cineva este Biserica, nu Guvernul", a spus Tamas Fabini, episcopul Bisericii evanghelice luterane din Ungaria.
Situația este diferită în Europa de Vest. Premierul landului Bavaria a dispus, recent, ca pe toate clădirile publice să fie expusă o cruce. Premierul bavarez, Markus Soeder, membru al Uniunii Social-Creștine (CSU), a declarat pe Twitter, în aprilie, că acest imperativ demonstrează „angajamentul fără echivoc față de identitatea noastră bavareză și de valorile creștine".
Măsura a atras critici acerbe din partea înaltului prelat al Bisericii catolice, cardinalul Reinhard Marx, unul dintre cei mai importanți consilieri ai Papei, care a acuzat CSU de „exproprierea crucii". „Nu înțelegeți crucea dacă o vedeți doar ca pe un simbol cultural", a spus cardinalul.
În Italia, nu cu mult timp în urmă, ideea de a defini creștinismul ca parte a identității naționale a atras sprijinul unei largi părți a societății. În 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că crucifixele expuse în sălile de clasă din Italia - după o lege datând din secolul al XIX-lea - au încălcat „dreptul părinților de a-și educa propriii copii în funcție de convingerile lor".
Decizia a stârnit riposte atât din partea Vaticanului cât și a politicienilor, care au arătat că crucifixul simbolizează valori universale, inclusiv drepturile omului. Curtea a revocat decizia, doi ani mai târziu, argumentând că politica italiană nu se înscrie într-un „proces de îndoctrinare", deoarece un „crucifix expus pe un perete este un simbol esențialmente pasiv".
Dezbinarea relației Stat - Biserică este tot mai vizibilă, pe măsură ce politicienii anti-imigrație câștigă teren, în defavoarea atitudinii Papei Francisc.
Importanți reprezentanți ai clerului italian l-au criticat pe ministrul de Interne, Matteo Savini, liderul Ligii anti-imigrație, pentru că „flutură" Biblia și rozariul la evenimentele politice.
În iulie, publicația Famiglia Cristiana (una dintre cele mai mari influențe din peninsulă) a publicat un articol de fond în care l-a atacat pe dl Savini, pentru că și-ar fi folosit autoritatea pentru a bloca acostarea, pe țărmul italian, a ambarcațiunilor încărcate cu solicitanți de azil, veniți din Africa. Materialul a apărut sub titlul „Vade retro" („Du-te înapoi"), o expresie latinească adresată, în mod tradițional, lui Satan.
„Famiglia Cristiana mă compară cu Satan", a replicat Savini. „Sunt cel mai rău dintre bunii creștini, dar nu cred că merit asta".
Proiectul de lege care prevede expunerea crucifixelor în clădirile aparținând guvernului italian a fost introdus de parlamentarii din Liga, în martie, și se referă la „toate birourile administrației publice", inclusiv la secțiile de votare, închisori, spitale și aeroporturi, deși nu se specifică unde anume, în clădiri, ar trebui afișat crucifixul.
Crucifixul este, pentru Italia, „simbolul permanent al patrimoniului cultural-istoric, care își are rădăcinile în civilizația și tradiția creștină" se arată în proiectul de lege. Acesta prevede amenzi de până la 1000 de euro pentru funcționarii publici care refuză expunerea crucifixului sau îl îndepărtează „din ură".
Îmbrățișarea simbolurilor creștine de către Liga este oportună, a declarat reverendul Rocco D'Ambrosio, profesor de filozofie politică la Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma. „Vrem expunerea crucifixului în toate spațiile publice. Este un mod de a ne apăra, ca să nu ne poată acuza nimeni că nu suntem creștini".
