Iodul este un microelement constitutiv esențial al hormonilor tiroidieni, implicați în creșterea, dezvoltarea și funcționarea normală a creierului și a corpului.
Simptome ale deficitului de iod: oboseală intensă, probleme de memorie, căderea părului, senzație de slăbiciune, depresie, crampe, creștere în greutate etc. La copii, lipsa de iod se manifestă prin neliniște, tulburări de somn, lipsa capacității de a se concentra.
Predispoziția la carența de iod: persoanele care locuiesc în regiunile în care apa și solul sunt sărace în iod; femeile însărcinate; adulții peste 55 de ani; fumătorii și sportivii. Două treimi din iodul din organism se concentrează în glanda tiroidă, responsabilă de funcționarea corectă a metabolismului. Cea mai frecventă afecțiune generată de lipsa de iod este hipotiroidismul, care în timp poate determina gușa endemică. Printre complicațiile gușei endemice se numără cretinismul, tulburările de dezvoltare și problemele sistemului osos. La femeia însărcinată, această carență poate provoca moartea fătului sau avort spontan. De asemenea, există riscul crescut ca bebelușii care se nasc totuși să aibă retard psiho-motor.
Necesarul fiziologic de iod recomandat de OMS este: 90 micrograme la copii, 150 micrograme la adolescenți și adulți, 200 micrograme la femeile însărcinate sau care alăptează.
Aportul zilnic de iod este important la toate vârstele, deoarece asigură buna funcționare a tiroidei. Alimentele cele mai bogate în iod sunt: slănina, ouăle, untul, laptele de vacă integral, brânza, carnea de porc și de oaie, somonul, fructele de mare, soia, fasolea verde, spanacul, varza, cresonul, nucile verzi. Sunt recomandate și băile în mare, curele balneare cu ape minerale cu conținut ridicat de iod.
În zonele „gușogene", cunoscute pentru lipsa de iod, medicii recomandă administrarea periodică a pastilelor de iodură de potasiu. Sarea iodată rămâne o modalitate ușoară de a aduce zilnic în organism cantitatea necesară de iod.
