VASILE LADISLAU POP ȘI REGHINUL

Distribuie pe:

În istoria culturii mureșene, Reghinul este considerat unul dintre cele mai reprezentative localități cu vechi tradiții cărturărești, continuate pe durata a zeci de ani.

Permanent, pe aceste meleaguri, s-au ridicat cărturari de seamă, personalități din diferite domenii, care au contribuit la dezvoltarea științei și culturii, au luptat pentru drepturile românilor, pentru egalitatea în drepturi a tuturor națiunilor.

Alături de Petru Maior se cuvine a-i aminti pe Patriciu Barbu, Virgil Onițiu, Haltrich Iosif, Nicolae Petra Petrescu, Alexandru Ceușianu și mulți alții, care au desfășurat o bogată activitate pentru luminarea și bunăstarea poporului.

Acum, îmi revine plăcuta misiune de a evoca o altă personalitate care, conform afirmațiilor istoricului Vasile Netea, „nu e născut pe pământul ținutului mureșean, dar e de-al nostru, fiindcă a petrecut la Tg.-Mureș și Reghin o însemnată perioadă a vieții sale".

Ziarele și revistele vremii, diferite publicații apărute în timpul vieții și după, scot în evidență activitatea lui Vasile Ladislau Pop - „omul cel mai nobil, românul cel mai brav și conducătorul cel mai înțelept", cum îl caracterizează Iacob Bologa, arătând puternicile lui însușiri de ordin intelectual, frumusețea caracterului moral, care l-au ajutat să-și câștige un binemeritat prestigiu, remarcându-se prin spiritul de dreptate și imparțialitate.

Revista „Transilvania", „Gazeta de Transilvania", ziarul „Patria" din Cluj-Napoca, scurtele biografii scrise de dr. Ilie Dăianu (Vasile Ladislau Pop - al doilea președinte al Asociațiunii), Visarion Roman (Scurtă descriere a vieții sale dlui. Basiliu Ladislau Pop, vicepreședinte gubernial) și Grigore Ploeșteanu (Vasile Ladislau Pop - Profiluri mureșene, vol. I), menționează și activitatea desfășurată pe aceste meleaguri.

Mențiuni despre activitatea lui Vasile Ladislau Pop, la Tg.-Mureș și la Reghin, găsim și în scurta autobiografie, „Viața mea", scrisă de primul președinte al Despărțământului - Ion Pop Maior, manuscris aflat în Biblioteca Academiei Române. Ulterior, alți istorici s-au aplecat cu pioșenie asupra aceluiași subiect: Vasile Netea - „Sub stindardul ASTREI" și „Figuri mureșene" și dr. Eugen Nicoară - „Istoricul și activitatea ASTREI la Reghin".

Dar cine poate să ne facă o imagine asupra personalității lui Vasile Ladislau Pop mai bine decât chiar „împricinatul", în autobiografia „Viața mea"?

„Minte am avut de la Dumnezeu bună, am învățat foarte, foarte ușor, așa încât, zicând cea dreaptă, numai m-am jucat cu învățătura. Având purtare bună și învățând tot eminent, toți ungurii care mă cunoșteau ziceau, în anii în care eram liceist, că «ebbölvagy Püszpörless, vagy Consiliarus», adică: din acesta va fi sau vlădică sau consilier".

Această prezicere s-a adeverit. La 11 noiembrie 1845 vine la Tg.-Mureș și se înscrie cancelist la „Tabla regească", pentru a se pregăti ca avocat. Venirea la Tg.-Mureș a fost forțată de neînțelegerile avute cu vlădica de la Blaj și părintele lui. În casa părintească, în urma unor discuții aprinse cu tatăl său, s-a exprimat în felul următor:

„N-ai să mă mai vezi, tată, în Berind, până nu voi ajunge de-a dreapta împăratului".

În primăvara anului 1848, 8 aprilie, și-a dat examenul de avocat, făcând „jurământul" cerut la Comitatul Turdei, de care se ținea și Reghinul.

Iată cum descrie Ion Pop Maior, în autobiografia sa, acest eveniment: „Pop, la anul 1847, a depus cenzura de avocat, în urma căreia și fu primit, tot în acel an, de avocat al familiei baron Bornemisane".

S-a stabilit în Reghin, unde, la sfârșitul lunii octombrie1848, s-a căsătorit cu Elena Olteanu, fiică de comerciant. În biografia scrisă la împlinirea a 50 de ani de la moartea lui - „VASILE LADISLAU, baron POPP (1819-1875)" - Sibiu, 1925, Editura ASTRA - dr. Ilie Dăianu, protopop, membru al secțiunii istorice, își amintește: „Spre Reghin îl atrăgea nu numai amintirea celui mai drag protopop român, Petru Maior, ci și o simpatie a inimii lui către o strănepoată a acelui mare și învățat român, cu care făcuse cunoștință din vara anului 1846. Era Elena Olteanu, fiica neguțătorului de acolo - Ioan Olteanu, care sosise tocmai atunci de la Iași, din Moldova, unde fusese în creștere la sora maicii sale, nepoată a nemuritorului protopop Petru Maior".

Cununia a avut loc la Reghin, un prieten și martor ocular (Iosif Pop, fost jude la Curtea de casație) povestind astfel decursul ospățului: „Fiind eu cunoscut, atât cu mirele - fiind și el, împreună cu mine, practicant cancelist la Tabla regească din Murăș-Oșorheiu - cât și cu mireasa și întreaga familie, am fost invitat și eu la cununia lor, ca frate de mire.

După cununia săvârșită în biserica greco-catolică din Sas-Reghin, prin protopopul Mihail Crișan, ne-am întors cu toții la casa părintească a miresei, unde ne-am așezat la o masă întinsă și împodobită cu mâncări și băuturi, ca la ospețe. Dar ce să vezi: cu câtă bucurie și voie bună ne-am apucat de mâncare, pe lângă piese românești, cântate de o bandă țigănească, cu atât mai mare ne-a fost întristarea, fiind siliți a ne ridica de la masă. Abia apucasem să mâncăm, pe când a sosit, împrejurul mesei, curechiul cel umplut cu găluște, pregătit așa bun și gustos, și pe când tocmai ne apucasem a lua pe farfurii, numai o dată auzim bătându-se tobele și sunând trâmbițele de alarmă… Ca și când ar fi căzut o bombă în mijlocul nostru am sărit cu toții în picioare și am ieșit să vedem ce s-a întâmplat.

Ce se întâmplase? Ca în revoluție. Ai noștri veneau spre Reghin, împinși de săcui și venirea lor a alarmat toată lumea. Oaspeții cei mai mulți ai nunții s-au împrăștiat, la masa încărcată au rămas scaunele goale, însă nu multă vreme. În locul celor speriați au sosit alții, mai flămânzi și mai trudiți; au sosit prefecții și tribunii gloatelor române, care au ocupat toate scaunele părăsite.

În noaptea aceea zgomotoasă a nunții, deodată cu plecarea tribunilor și prefecților, a plecat și tânăra pereche, dimpreună cu familia socrului Olteanu". „Am luat-o către Bistrița - spune Vasile Ladislau Pop în «Viața mea» - în 30 spre 31 octombrie, noaptea, spre localitatea Iod, din sus de Bistrița, ne-am oprit, de unde, după 7 zile, iarăși ne-am întors la Reghin".

În luna decembrie a năvălit oastea lui Bem din nou asupra orașului și tot într-o frică și spaimă au dus-o până în iulie 1849. Părăsește definitiv Reghinul, în octombrie 1849, dar acest lucru nu înseamnă că îl va uita. De câte ori se va ivi ocazia va sprijini populația orașului Reghin cu sfatul sau cu fapta. Putem exemplifica, prin stăruințele și sprijinul ce l-a dat pentru înființarea Despărțământului ASTRA și bunul mers al activității lui.

Abia înființat, Despărțământul se împiedică în activitatea sa culturală de organele administrative, care refuză acordarea dreptului de a ține Adunarea generală anuală (1874) în comuna Borsec. La intervenția baronului Vasile Ladislau Pop, piedica se ridică, iar Despărțământul își ține Adunarea proiectată.

Interesul manifestat pentru orașul nostru se observă și prin dorința de a fi înmormântat la Reghin. Moare în anul 1875, la 17 februarie, ora opt seara. În 20 februarie are loc ceremonia înmormântării la Budapesta, după care trupul neînsuflețit este transportat la Reghin și depus în cripta familiei, în curtea bisericii românești de pe strada Nicolae Bălcescu.

Urmând îndemnul lui George Barițiu de a ne aduce aminte cu drag de bărbații aleși ai neamului, pentru că amintirea înaintașilor e totdeauna cea mai bună învățătură urmașilor, generații în șir au cinstit, așa cum se cuvine, memoria lui Vasile Ladislau Pop, scoțând în evidență personalitatea și virtuțile acestui bărbat. Astfel, ca un omagiu postum, Adunarea Generală a ASTREI pe anul 1875 s-a ținut la Reghin. Cu acest prilej, Iacob Bologa, vicepreședintele Asociațiunii, remarca: „Personalitatea lui nu va trece niciodată în întunecime, pentru că razele răspândite de el nu se vor stinge niciodată, ci ne vor străluci de-a pururi deasupra".

De asemenea, în anul 1890, când a avut loc a doua Adunare a ASTREI la Reghin, 15-17 august, s-a făcut un pelerinaj la mormântul lui Vasile Ladislau Pop, unde președintele în funcție, George Barițiu, a ținut o amplă și emoționantă cuvântare. Din partea locuitorilor Reghinului a vorbit avocatul Mihai Orbonaș.

Un alt prilej demn de omagierea marii personalități istorice transilvănene au avut-o locuitorii Reghinului în anul 1925, când s-a ținut a treia Adunare Generală a ASTREI la Reghin. Cu această ocazie s-au comemorat și 50 de ani de la trecerea în eternitate a baronului Vasile Ladislau Pop și patru decenii de la moartea lui Visarion Roman, fondatorul Băncii „Albina". Parastasul s-a oficiat de către Mitropolitul Vasile Suciu, fiind prezent și Vasile Goldiș, președintele Asociațiunii. A existat un numeros public, o serie de personalități ardelene (dr. prof. univ. Silviu Dragomir, Emil Isac, prof. Augustin Maior, Adrian Maniu, Ștefan Meteș, dr. Tiberiu Brediceanu, Zaharia Bîrsan, dr. Onisifor Ghibu, Emanoil Bucuța) și reprezentanți ai diferitelor societăți culturale din țară.

Comemorarea a 50 de ani de la moartea baronului Vasile Ladislau Pop, fost președinte al ASTREI, în anii 1867-1875, și a patru decenii de la moartea lui Visarion Roman, fondatorul băncii „Albina", dă prilej conducătorului Astrei, Vasile Goldiș, să omagieze în fața Adunării Generale a ASTREI marile pilde de muncă și de jertfă ale acestor străluciți reprezentanți ai Ardealului, pilde demne de urmat:

„Iată caracterele prin care se înalță națiunile și se durează statele. Noi însă, care astăzi îi proslăvim, ce vom face ca aducerea noastră aminte să nu rămână deșertăciune? Ne vom aduce aminte că limba am moștenit-o din cerbicioasa lor rezistență, că iubirea noastră de neam ne-a hărăzit-o lacrimile lor, vărsate pe glia muncită pentru alții, că dârza noastră hotărâre de a curăți pălămida din hotare și a preface țara în grădina cinstei și a dreptății, e suptă din sufletele de mucenici ale înaintașilor noștri, care au știut să moară pentru dreptate și au știut să rămână săraci în mijlocul grămezii de bani".

Cu acest prilej, Despărțământul Reghin a pus pe zidul mausoleului, unde se păstrează osemintele baronului Vasile Ladislau Pop, o placă de marmură cu următoarea inscripție: „Basilius L. lib. Baron Popp - Natus 5 Ianuarie 1819. Mortus 17 Februarie 1875, Virtute et labore".

Lasă un comentariu