“Al koh'l" este un cuvânt arab care se traduce cu pătrunzător, subtil și este cunoscut din cele mai vechi timpuri. Obținerea, accesibilitatea și efectele alcoolului sunt bine cunoscute din antichitate.
Atât grecii, cât și romanii au avut câte un zeu, Dionysos sau Bacchus, “responsabili" cu vița de vie, cu vinul și cu beția. Ei patronau toamna, după culesul strugurilor, orgiile zise bacanale, sărbători nocturne, conduse de femei numite bacante. Acestea erau îmbrăcate în piei de cerbi, purtau într-o mână o torță aprinsă, iar în cealaltă un toiag și strigau în onoarea patronului -evohe! Erau numite și “evantes", adică cele care răcnesc. Năravul s-a transmis până în zilele noastre, mai ales în societățile civilizate, cu mici optimizări și anume: Orgiile din zilele noastre nu sunt organizate numai toamna, ci în tot cursul anului și au un caracter spontan sau premeditat. Femeile nu mai poartă îmbrăcăminte din piele de capră, care este greoaie și rău mirositoare, ci tanga, o îmbrăcăminte microscopică, ușoară și sumară, care nu acoperă nici esențialul. Răcnetele au fost încredințate unui singur personaj numit de italieni - urlator. Acesta este urcat pe-o scenă, ca să-l vadă toată lumea, i se pun în “mână" 120 de dB cu amplificatoare până la 6.000 de wați, pentru ca să poată transforma răcnetul în mega-urlat. Aparent, personajul cu decibeli nu are cunoștințe despre anatomia urechii și nici de disfuncțiile grave în sistemul nervos produse de vibrațiile sutelor și chiar miilor de wați ale difuzoarelor. “Capelmaistrul" numit și disc-jockey, se protejează cu căști și vată-n urechi, iar în rest, ăia din sală să se descurce, după el, potopul. Unele evante moderne, sumar îmbrăcate în timpul dansului, își clatină mâinile deasupra capului și își unduiesc corpul, fiecare după cum o “taie fundul". Altele, mai pudice, practică freak dancingul, în traducere liberă sex cu hainele pe tine. Cu cât sunt mai frigide, cu atât se învălurează mai abitir în jurul bărbatului. Acesta, la început, este impresionat de ușurința succeselor lui, dar cu timpul obosit, plictisit și dezgustat de dezmăț, de nerușinare, de imoralitate și de perversități i se face silă și trece în tabăra disfuncționalilor sexuali. Lovitura de grație le-o dă fetele de la bară fixă. Acestea se produc și se reproduc într-un spectacol rezervat băloșilor. În unele localuri se organizează un mic podium, iar în mijloc este înțepenită în podea și în tavan o bară metalică de inox. Pe ea se unduiesc, se rotesc, se coboară, se curbează și tremură ca gelatina fete care se dezbracă progresiv. Boss-ul din Madagascar ca și dezmățatele zic că sunt artiste. Ele nu se dezbracă, ele fac striptease. Îmbrăcămintea lor este folosită la începutul spectacolului drept pușculiță. Acolo, bărbații surogat agață pe unde apucă hârtie-monedă de diferite valori, după venit și după aspectul dansatoarei. Adevăratul spectacol nu este sus pe bină, ci în sală. Virilii, cu figurile căzute și congestionate, cu ochii ieșiți din orbite, înțepeniți în emoție, dau pe gât pahar după pahar, până când scena la început se dublează, apoi dispare odată cu instalarea comei. Spectacolul n-are nicio tangență nici cu educația sexuală și nici cu conservarea speciei. Pentru bărbatul cu mintea întreagă și cu hormonii apreciați normal de cântar, spectacolul stârnește milă și îngrijorare.
Și mai este ceva. Organizațiile care se ocupă cu educația tineretului l-au alungat pe simpaticul și veselul Bacchus și și-au pus ca emblemă un personaj de viță nobilă, marchizul de Sade. Tinerii nu știu că ăsta a stat cam 27 de ani prin 11 închisori și-n completare într-un ospiciu, pentru că o luase razna rău de tot. Și pentru că soarta nu dorea să facă din acest scelerat un erou al revoluției, cu 4 zile înainte de căderea Bastiliei, gunoierii l-au mutat într-o altă închisoare.
În vremurile noastre, înscăunarea marchizului, ca patron al bacantelor moderne, s-a făcut la propunerea lui Satan, care nu a sperat vreodată că va putea să facă dintr-un nobil maniacal portdrapelul distracțiilor de astăzi. Orgiile noastre nu mai seamănă cu sărbătorile dionisiace, ci mai degrabă cu cele din orașele Sodoma și Gomora, pe care Lot le-a părăsit urgent să nu-l ajungă catastrofa. Bacanalele erau petreceri nocturne anuale, erau petreceri care nu conțineau morbul distrugerii, descompunerii fizice, morale și mentale a omului. Sodomiadele de astăzi sunt maligne, se lasă totdeauna cu distrugeri masive în sistemul nervos central și periferic, carențe mari de proteine, de enzime și vitamine cu consecințe grave asupra metabolismului, cu pancreatită, cu ciroză hepatică și mai ales cu stricăciuni primejdioase în sistemul imunitar. Dacă un alcoolic ar vedea și-ar auzi cum arată și cum scârțâie cuțitul când se autopsiază ficatul cirotic, dacă ar vedea cum arată pancreasul plin de sânge și plin de țesut mortificat și dacă ar mai vedea ce și cum halucinează un alcoolic în decursul unei crize de delirium tremens, sunt convins că s-ar lecui imediat de țoi. Așa da, educație sanitară. Arată-i omului ce-l paște și-atunci te crede. Când vezi și auzi la televizor cum spun sau cum scriu, fără niciun pic de convingere, că alcoolul și tutunul dăunează grav sănătății, te-apucă cheful de trascău și de “Carpați" fără filtru.
Alcoolul și drogurile fac ravagii, mai ales în rândul tinerilor. De acum se cunosc foarte bine consecințele psihice ale alcoolismului: depresie, tulburări de memorie, suicid, delir, disfuncții sexuale, precum și repercusiunile sociale, probleme de serviciu, dificultăți financiare, accidente auto, delincvență. Cu toate acestea, pentru că fiecare alcoolic își spune în barbă că lui nu i se poate întâmpla așa ceva, numărul vicioșilor, depravaților, destrăbălaților și al corupților nu scade. La o discuție despre sexualitate, care a avut loc la radio, comentatorul și ascultătorii erau în unanimitate de părere că în disfuncțiile sexuale stresul joacă un rol major. Moșii și strămoșii noștri care trăiau numai în stres de dimineața până seara aveau câte 10 copii și nu cunoșteau noțiunea de disfuncție sexuală. Nu stresul, domnilor, care-i ultimul pe listă, ci alcoolul, drogurile, tanga și revistele porno sunt obiectele de lucru ale lui SATAN - care-n ebraică înseamnă adversar, acestea sunt cauzele tuturor disfuncțiilor. De când a apărut omul pe pământ, psihicul lui are o construcție și-o funcționalitate stabilă, mai ales spre zona instinctual-afectivă. Toate artificiile, modificările, pervertirile comportamentului, dezmățul și obrăznicia sexuală se întorc împotriva lui.
“Bacchus, zeul vinului și al beției, a înecat mai mulți oameni decât Neptun, zeul apelor și al mării" (Bacchus a noyé plus d'hommes que Neptune). Aserțiunea franțujilor spune un adevăr pe care pătimașii nu îl iau în seamă.
Zice gluma:
Chelnerul, atrăgând atenția clientului amețit ușor de băutură:
- S-a “înecat" o muscă în vin, arătând către pahar.
- Ce moarte fericită! i-a răspuns, prompt, “afumatul"
