“Suntem prin lume trecători / un simplu praf de stele / și, chiar de suntem muritori, / ne vrem întorși la ele. // Noaptea pe cerul limpezit, / vedem ce lungă-i calea ; // că Universu-i infinit / și atunci ne-apucă jalea / Dar sufletul nemuritor ; / ne cere să visăm, / să îndrăznim cutezător, / spre stele să zburăm. // Al nostru vis va fi plătit, / căci vrem să se-mplinească, / cu dorul nostru infinit / de bolta cea cerească!" (Praf de stele).
Milian Oros (1955-), născut la Someș-Uileac la 17.06.1955, județul Maramureș , studiile liceale le face la Baia Mare, apoi cele superioare în cadrul Academiei Militare, Facultatea de Electronică, acum redactor-șef al revistei “Freamăt" - Revista Cenaclului Ligii Scriitorilor Români - filiala Maramureș; colaborator al multor ziare și reviste din țară și din străinătate; scriitor român aparținând nordului transilvan, cu o mare putere de pătrundere și cunoaștere a sufletului uman și redarea stărilor acestuia în poezii tradiționale, dar mai ales în romanele sale: “Jurnalul" - roman psihologic și de dragoste: “Culorile Destinului" - romanul suferinței unui om în timpul regimului comunist; “Femeia din vis"- roman ce te poartă-n trecutul istoric daco-roman, dar și în prezentul contemporan autentic românesc prin personajele imaginate de autor care realizează, printr-un arc de timp, prezența lor atât în trecut, prezent, cât și în viitor.
***
“Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare? Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune și zorește către locul lui ca să rasară iarăși. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte și, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună; ochiul nu se satură de câte vede și urechea nu se umple de câte aude". (Ecclesiastul cap. I, vers. 1-8).
Ecclesiastul, una din cele trei cărți poetice sapiențiale, didactice ale Vechiului Testament, alături de Cartea lui Iov și Pildele lui Solomon și una din cele 6 cărți poetice ale Vechiului Testament, ce datează din sec. III î.Hr., tratând netemeinicia și deșertăciunea vieții umane. Ecclesiastul este un discurs asupra vieții, condiției umane, societății și legilor ei, înțelepciunii, bogăției, oferind în același timp sfaturi și îndrumări pline de miez și înțelepciune pentru un mare avantaj de situații de viață.
***
“Prima înghițitură din paharul științei te face ateu, în fundul paharului, te așteaptă Dumnezeu".
Werner Heisenberg (1901-1976), celebru fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în anul 1932, și unul din fondatorii fizicii cuantice. El s-a aflat mai târziu în fruntea programului pentru energie nucleară a Germaniei naziste. A primit Premiul Nobel (și) pentru descoperirea formelor izotopice ale hidrogenului. Face parte din primii 100 de oameni de știință ai lumii.
***
P.S. “Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana cea de toate zilele și cineva dintre voi le-ar zice: Mergeți în pace! Încălziți-vă și vă săturați, dar nu le dați cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Așa și cu credința: dacă nu are fapte, e moartă în ea însăși" (Iacov: 2, 15-17).
“1001 CUGETĂRI" vol. XII
