„Azi, noi luptăm pentru cauza noastră națională, pentru trezirea întregului neam românesc de la Nistru până la Tisa. Ne batem pentru cauza neamului nostru, pentru idealul Unirii. Și această clipă a sosit pentru întreg neamul de pretutindeni. Ieri, ideea Unirii s-a împlinit în „Basarabia", azi ea se împlinește în „Bucovina" și mâine se va împlini în tot „Ardealul", așa că vom avea fericirea să avem o „Românie Mare".
„Frați români" după cum spunea generalul patriot Mircea Chelaru: „Nu vorbiți de unire - uniți-vă"! Nu vorbiți de iubire - iubiți-vă"!
Ioan Buzdugan (1887-1967), poet, folclorist, publicist, traducător, membru și secretar al „Sfatului Țării". A fost un poet important al Basarabiei și un mare patriot. Dacă obținerea independenței acestei provincii românești de la 24 ianuarie 1918, poate fi socotită opera sa de obște, Unirea Basarabiei cu Patria Mamă nu s-ar fi putut face fără intervenția puternicei personalități a lui Ioan Buzdugan. A studiat agronomia la Gorki și dreptul la Universitatea din Moscova, și a absolvit Seminarul Pedagogic de la Camenița. Fiind ofițer în armata rusă, în timpul Primului Război Mondial, Ioan Buzdugan a dat în vileag asasinarea regelui Ferdinand, pe care o pregăteau militarii ruși, în forfota bolșevică de la Socola. În 1917-1918 devine unul dintre fruntașii mișcării naționale din Basarabia. În calitate de secretar al Sfatului Țării, Ioan Buzdugan a semnat Actul Unirii Basarabiei cu România. Proclamând unirea, el ținea în mâna dreaptă Biblia lui Șerban Cantacuzino. După Unire și-a luat licența în drept la Universitatea de la Iași și doctoratul în economie politică la Universitatea din Cernăuți. A fost deputat de Bălți în Parlamentul României. Marele istoric Nicolae Iorga l-a numit „Excelent român". Colaborează la multe publicații: „Sfatul Țării", „Moldova de la Nistru", Viața Basarabiei", „Pagini Basarabene", „Convorbiri Literare", „Neamul Românesc", „România". După 1940 se refugiază la București, ocupându-se de traduceri din: Pușkin și Esenin. Îmbolnăvindu-se grav, a fost internat la Institutul Oncologic din București, iar în 27 ianuarie 1967 moare.
***
„Omule" - Nu te bucura de bogăție, căci grijile pentru ea separă de cele mai multe ori pe om de Dumnezeu, chiar și împotriva socotinței sufletului. Nu cere de la Dumnezeu cele plăcute, ci numai cele folositoare; căci cerându-le pe acelea nu ți le va da, iar dacă le primești, se vor strica. Virtutea cumpătării e cămașa lui Dumnezeu. Țese-o și fă-te înveșmântător al Celui ce îmbracă făptura - Dumnezeu".
Nil din Ancyra (sec. V) sau Nil Pustnicul, cuvios și scriitor bisericesc, stareț al Mănăstirii Sf. Ecaterina din Muntele Sinai și autor al unor tratate de spiritualitate. Prăznuirea lui se face pe 12 noiembrie. Înainte de a fi monah a fost prefect de Constantinopol în timpul domniei împăratului Teodosie
al II-lea (401-450). S-a căsătorit și a avut doi copii. De comun acord se despart și pleacă într-o viață de isihie. Când barbarii au prădat mănăstirea au fost omorâți aproape toți monahii, dar unul din fiii lui Nil, fiind tânăr, a fost cruțat. Prin scrierile sale a fost un apărător al
Sf. Ioan Gură de Aur, a cărui ucenic a fost. Potrivit tradiției, moaștele Sf. Nil, dimpreună cu ale fiului său au fost aduse de împăratul Iustin al II-lea (565-578) sub masa altarului din Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel din Constantinopol.
***
„Adevărata națiune" e numai acolo unde „poporul" e bine reprezentat prin guberniul (guvern) său, e acolo unde toate simțirile, toate puterile și toate lucrările țintează spre unul și același scop, vaza și reputația, respectul și gloria poporului în afară, bunăstarea și mulțumirea fiecărei clase sociale, fiecărui individ".
Ion Codru-Drăgușanu (1818-1884), a fost un scriitor român, memorialist, călător, participant la Revoluția de la 1848-1849, vicecăpitan al Comitatului Făgăraș. A fost străbunicul matern al deputatului Ioan Rațiu. A studiat la Școala Grănicerească Germană din Viștea de Jos și a terminat-o la București. După anul 1835 face mai multe călătorii în Europa, după care se întoarce în Transilvania și ocupă mai multe funcții: institutor administrativ și vicecăpitan al districtului Făgăraș. Participant la Revoluția de la 1848, în Țara Românească, deputat de Hațeg în Dieta de la Sibiu, secretar al Comitetului Școlar Grăniceresc, vicepreședinte al Despărțământului Făgăraș al Astrei. Prima sa lucrare tipărită este un „Cuvânt scolastic", apărută în anul 1848 în „Universul". A mai colaborat la: Foaie pentru minte, inimă și literatură, Concordia, Albina, Telegraful român, Federațiunea, Gazeta Transilvaniei, Familia, Transilvania. A decedat la 25 octombrie 1884, după o boală de rinichi. A fost înmormântat în cimitirul Bisericii din Groapă din Sibiu, mormântul său fiind înscris în Lista monumentelor istorice din anul 2015.
***
P.S. „Bărbații credincioși sunt datori să-și ia soții credincioase, nu de altă lege, ca să nu li se dezbine familia" (Geneza 24, 3; 28, 1).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
