Niciodată nu-i prea târziu

Distribuie pe:

Cercetarea științifică reprezintă cheia succesului în agricultura mureșeană. Dacă județul Mureș este situat printre primele 5 din țară la capitolul performanțe, acest aspect se datorează, în primul rând, profesionalismului celor care practică această îndeletnicire nobilă, marea majoritate dintre fermierii tineri sunt absolvenți cu studii universitare în domeniu. Un aspect, prea puțin cunoscut de mureșeni, este legat de aplicarea în practică a rezultatelor din cercetarea științifică, a recomandărilor de la diverse simpozioane comerciale.

O ocazie pentru o vizită la stațiunile de cercetare este prilejuită de „Ziua porților deschise". Amintim aici despre un eveniment care va avea loc în data de 30 august, la Centrul de Testarea Soiurilor din Luduș, aflat în subordinea ISTIS București. Acest centru a reușit să supraviețuiască prin efortul inginerului Vasile Dacu, pensionat în această vară. În locul dânsului a fost angajat un tânăr absolvent al Universității Agricole din Cluj-Napoca, ing. Marcel Chiorean, pasionat de cercetarea științifică, o muncă meticuloasă. Chiar dacă se recunoaște importanța culturilor comparative și testarea soiurilor nou create pentru susținerea unei agriculturi performante, aceste centre s-au distrus după revoluție, din 22 câte existau în 1989, pentru cultura mare, la ora actuală au mai rămas doar 6. Aici, rigurozitatea științifică se îmbină cu practica agricolă. În toate țările care își respectă agricultura, unui soi de plante de cultură nu i se dă undă verde de cultivare dacă nu a fost testat în culturi comparative, în sole de uniformizare, cu respectarea tehnologiei de cultură. La Luduș, pentru evitarea unor riscuri de neadaptare la condițiile climatice din zonă sunt testate soiuri noi de in, cânepă pentru fibră și semințe, cartof, soia, porumb, floarea soarelui. Noile creații sunt testate înainte să fie cultivate pe suprafețe mari, privind parametrii de producție, rezistența la boli și dăunători, stres provocate de secetă. În paralel, se fac și alte teste privind păstrarea caracterelor stabilite de ameliorator, urmând să fie publicate soiurile admise în cultură, în Lista oficială a soiurilor omologate în România. La prima vedere, munca din aceste centre pare ușoară, unora chiar lipsită de importanță, mai ales în viziunea politicienilor, care au diminuat an de an suprafața centrului, astfel că la ora actuală își desfășoară activitatea pe doar 37 de hectare, teren, după demersuri imense, uneori lăsate cu amenințări, chiar și agresiunea fizică asupra inginerului Vasile Dancu. La toate intervențiile făcute de șeful centrului, autoritățile locale și județene rămâneau insensibile. La vremea aceea, am scris despre dezinteresul manifestat de autoritățile vremelnice în salvarea acestui centru și, iată că, în sfârșit a rămas cu 37 de hectare, cu 3 angajați și cu un statut recunoscut. Speranțele se pun în mai tânărul șef de centru, care va reuși să ducă mai departe prestigiul acestei unități, mai ales să se lupte cu ciobanii din zonă.

Zilele trecute când am vizitat centrul din Luduș, ing. Marcel Chiorean îmi declara că se fac pregătiri intense pentru data de 30 august, pentru „Ziua porților deschise", prilej pentru fermierii din Asociația agronomilor Mureșeni să se documenteze la fața locului cu noile creații de soiuri românești și străine.

Un alt loc unde fermierii mureșeni se pot documenta este la Stațiunea de Cercetare și Producție în Zootehnie, din Sângeorgiu de Mureș. Aici, tot din cauza diminuării suprafețelor de teren râvnite de diverși samsari, activitatea de cercetare a fost afectată. Este trist să vezi cum într-o țară cu un potențial agricol imens, la ora actuală mai supraviețuiesc doar 50 de unități de cercetare, dintre acestea doar 38 au o Hotărâre de Guvern prin care li se asigură finanțarea salarizării personalului și subvenții pentru investiții. Dr. ing. Ioan Oroian, directorul stațiunii și membru al Academiei Agricole, îmi declara că în data de 30 iulie, la Ministerul Agriculturii s-a elaborat un proiect de Hotărâre de Guvern privind reorganizarea celor 12 unități de cercetare, printre care și cea din Sângeorgiu de Mureș, pentru a li se asigura surse financiare pentru salarizare și investiții. Să spunem că niciodată nu este prea târziu pentru salvarea a ceea ce a mai rămas din cercetarea științifică agricolă din România, o șansă de progres pentru viitorul agriculturii, neglijată de politrucii perindați la conducerea țării. Îmi aduc aminte că prin anii 1990-1991, Petre Roman a fost în vizită la SCZ și în aula de aici a vorbit despre viitorul cercetării agricole. După conferință l-am întrebat dacă are informații despre intențiile autorităților locale de lichidare a stațiunii. Mi-a răspuns că se vor lua măsuri și a plecat însoțit de doamna Filipescu, să-i fie țărâna ușoară, fără să întreprindă nimic!

Lasă un comentariu