Filiala Mureș și subfiliala Luduș ale Asociației Naționale a Veteranilor de Război din România, împreună cu Primăria comunei Zau de Câmpie și cu Parohia Ortodoxă din localitate, l-au sărbătorit, duminică, 26 august 2018, pe locotenentul (r) Ioan Covaci, la împlinirea vârstei de 95 de ani.
În prezența descendenților săi, a enoriașilor din parohie, a oaspeților de seamă din Târgu-Mureș și Luduș, sărbătoarea aniversară a început cu participarea la creștineasca slujbă de pomenire a eroilor și a înfăptuitorilor Marii Uniri din anul 1918, oficiată în Biserica Parohiei, de către tânărul preot paroh Ioan Florea și preotul pensionar Gheorghe Oltean. „Am evocat trecutul nostru glorios, care ne-a lăsat moștenire o Românie unitară. I-am pomenit pe eroii care ne-au lăsat moștenire o țară liberă. Ne-am bucurat să îi avem aici, în Biserică, împreună, un veteran de război și un general al Armatei României. Ce frumos! Să fie de model tinerilor de astăzi. Al lor este următorul Centenar al Marii Uniri. Să știe ce au de făcut!", a descifrat părintele Gheorghe Oltean sensul creștin și național al slujbei de parastas, care tocmai s-a încheiat.
Sărbătoritul Ioan Covaci, rudeniile, sale și camarazii săi de la A. N. V. R. au păstrat momente de reculegere la Troița ridicată în curtea Bisericii Ortodoxe, și sfințită în anul 1997, de Ziua Eroilor, prin grija părintelui Gheorghe Oltean, și la Monumentul din centrul comunei dedicat eroilor locali din Primul și din Al Doilea Război Mondial.
Festivitatea aniversară, organizată de urmașii săi, a avut loc la Restaurantul „Lacul de Argint", din Zau. Cuvântul de deschidere l-a rostit domnul general maior (r) Gheorghe Popa: „Aveți în față un om puternic, un erou în viață al neamului românesc, un oștean al Armatei României, care a pus mai presus de interesele sale și ale familiei sale, interesele României, libertatea și unitatea neamului românesc, al cărui fiu a fost și este. Camaradul nostru Ioan Covaci este ultimul veteran de război în viață din comună. El și alții ca el îi reprezintă pe cei sute de mii de militari ai Armatei României care au fost pe front, departe de familie, departe de viața obișnuită. Și-au făcut datoria față de România fără să ceară nimic în schimb. Pentru jertfa lor trebuie să îi cinstim atâta timp cât mai sunt în viață. De ziua veteranilor de război, 29 aprilie 2018, Ioan Covaci a fost avansat la gradul de locotenent. Acum, îi transmit salutul camaraderesc al tuturor veteranilor de război din România".
Domnul colonel (r) Sever Popovici, președinte al subfilialei Luduș al A.N.V.R., a prezentat participanților la festivitate o succintă poveste a vieții locotenentului în retragere Ioan Covaci, expozeu din care am reținut următoarele: S-a născut în data de 22 august 1923, în Zau. Acolo a absolvit școala elementară, a muncit în agricultură pe ogorul părintesc, a parcurs perioada de pregătire premilitară. În ziua de 20 aprilie 1944, a fost încorporat în Armata României. Cu Batalionul 6 Pionieri (geniști) din Divizia 20 Infanterie a intrat în luptă, începând cu 18 septembrie 1944, inițial pentru refacerea podului peste Mureș de la Lunca Mureș, pe care l-au menținut și au asigurat trecerea trupelor române și sovietice care se pregăteau să declanșeze ofensiva pentru eliberarea părții de nord-vest a României, cedat Ungariei după Diktatul de la Viena, din 30 august 1940. A urmat și precedat unitățile diviziei pe direcția Unirea, Câmpia Turzii, Viișoara, Cojocna, Apahida, Soporu, Carei, apoi pe teritoriul Ungariei și al Cehoslovaciei, până la 10 mai 1945. Întors în România, participă la deminarea terenului și a unor obiective din zonele Sovata, Praid, Bilbor și Borsec. Cu trei luni înainte de a fi încorporat, s-a căsătorit cu iubita sa, Gafta. Împreună au avut 7 copii. Acum, în 2018, are 28 de nepoți, 45 de strănepoți și stră-strănepoți, adică o familie considerată una dintre cele mai numeroase din România și din Uniunea Europeană.
Cuvinte calde de prietenie și apreciere i-au adresat părintele Gheorghe Oltean, preotul paroh Ioan Florea, viceprimarul Ioan Greu, colonelul (r) Ionel Costin, locotenentul-colonel (r) Gheorghe Ormenișan, plutonierul adjutant Gheorghe Stoica. A fost onorat cu diplome, fotografii de album și cadouri. Din sală au răsunat frânturi de aprecieri elogioase: „Este un om fără astâmpăr", „Și la etatea aceasta prășește porumb și cosește iarbă", „Pe drum, pășește ca un flăcău", „Nu se plânge decât de timpul care curge prea repede".
Invitat, a rostit câteva propoziții: „Din septembrie 1944 și până în 10 mai 1945, nu mi-am schimbat hainele și nu m-am descălțat. Am dormit pe pământ sau pe cetină de brad. Atunci am învățat să rabd și să-mi fac datoria. Știu că Dumnezeu îți dă, dar în straiță tu trebuie să-ți bagi, dacă ești credincios, Dumnezeu este cu tine".
Locotenentul în retragere Ioan Covaci a fost îmbrățișat, felicitat, i s-a urat și i s-a cântat în cor „LA MULȚI ANI CU SĂNĂTATE", ceea ce, cu siguranță, toți mureșenii îi doresc.
