România – 100 În America pentru Unirea Transilvaniei cu România (XLVII) O față mai puțin cunoscută a lui Vasile Stoica

Distribuie pe:

Vasile Stoica s-a impus în istoriografia noastră ca un simbol al bunelor relații româno-americane.

El este autorul acelei cărți-document “În America pentru cauza românească", densă și bine documentată, izvor de bază referitor la atât de complexa perioadă 1917-1918, lucrare citată copios până în ziua de astăzi.

Cartea este, de fapt, mai mult un raport diplomatic cu o puternică tentă justificativă. Ea nu s-a născut din nevoia autorului de a oferi date istorice importante și inedite, ci a fost scrisă dintr-un motiv mult mai prozaic, după cum vom vedea, acela de a-și pune în valoare activitatea sa din Statele Unite în intervalul 1917-1918, opunându-se astfel denigrărilor și intrigilor pe care, după părerea sa, le declanșase diplomatul Anton Bibescu.

Considerăm că este util a urmări acest fapt, deoarece el ne relevă atât motivația scrierii cărții, cât și o față mai puțin cunoscută a ilustrului diplomat, dezvăluindu-i temperamentul impetuos de fiu de țăran ardelean ce ignora rafinamentul, ipocrizia și duplicitatea.

În focul luptelor diplomatice, ziaristice și oratorice din Statele Unite la 1917-1918, locotenentul și apoi căpitanul Vasile Stoica reușește să-și edifice o personalitate unanim apreciată. El este conștient de acest fapt și e mândru de aceasta. Activitatea lui e urmărită de presa de acasă, de Neamul Românesc a lui Nicolae Iorga, dar mai ales de Ardealul (Transilvania) din Chișinău. Acest din urmă ziar scria despre întâlnirea dintre profesorul ardelean Vasile Stoica cu fostul președinte al Statelor Unite, Theodore Roosevelt, la New York, următoarele: “Sunt încântat de vizita dumitale, pentru că mi-e foarte drag poporul românesc. Iar de când nenorocirea s-a abătut asupra lui, sufăr parcă și eu. /.../. Și-mi sunteți dragi, pentru că totdeauna v-ați luptat pentru libertate și unire, dar niciodată n-ați avut noroc. Acum însă-l veți avea, pentru că-l plătiți cu sânge. Noi știm prețui jertfele românilor, și ne vom pune toate puterile ca dreptatea să biruiască. Dezrobirea neamurilor mici atârnă de biruința aliaților, iar biruința aceasta este neîndoielnică".

Cu o așa carte de vizită, Vasile Stoica era privit după întoarcerea sa acasă, evident, ca un erou și ca o persoană extrem de importantă în diplomație.

În pofida activității și eforturilor sale susținute în Statele Unite pentru a explica situația României și necesitatea imperioasă a unirii Transilvaniei cu Patria mamă, în ciuda poziției sale exemplare și competente în timpul tratativelor de pace de la Paris, odată venit acasă este nevoit să constate că politica iredentistă a Ungariei era în plină expansiune, ceea ce i-a provocat o reacție de puternică amărăciune. Rememorând greutățile pe care le-a întâmpinat în S.U. A. la 1917-1918, el se derulează într-o conferință cu elemente de senzație și le descrie folosind cele mai aspre cuvinte.

Conferința cu pricina are loc miercuri seara, în 1 iunie 1921, la Cluj. Este fulminantă și evidențele arată că Vasile Stoica vrea să epateze, să șocheze, să se audă undeva anume (foarte probabil la ministerul de Externe). Pare un gest surprinzător.

Expunerea i-a fost urmărită și consemnată de un bun ziarist clujean (I. Istrate - semnează “I.S."), serios colaborator la Voința.

În cuvântarea sa, Vasile Stoica zugrăvește, în cele mai negre culori, neglijența cercurilor politice responsabile pentru imaginea României în Statele Unite ale Americii de Nord, și în general, în Europa, la 1917-1918.

Pentru o imagine favorabilă a României nu se găsesc bani, susține Vasile Stoica, dar vecinii interesați, afirmă tot el, cheltuiesc cu nemiluita. Totul este avut în vedere, iar propaganda iredentistă menită a rupe Transilvania de România este condusă cu inteligență și profesionalism: “Ungurii au înțeles aceasta și nu cruță banii. În acest timp însă, noi nu facem nimic". Corpul diplomatic al României este dezorganizat. Eforturile noastre sunt minime, așa încât îi atenționează pe români să se pregătească “pentru orice eventualitate" în caz că se vor rediscuta tratatele de la Trianon și Sevres.

 (Va urma)

Lasă un comentariu